40% dintre furnicile dintr-o colonie sunt… inactive. O vreme, rolul „furnicilor leneșe” a fost un mister însă, acum, există o explicație!

Hărnicia furnicilor, la fel ca și cea a albinelor, a fost observată, de către oameni, încă din cele mai vechi timpuri, astfel că a intrat în proverbe și povești. La o privire superficială, unele dintre „mișcările de trupe” dintr-un furnicar par haotice, fără sens. Pentru a observa mai bine activitatea furnicilor, despre care se spune că este extrem de bine organizată, cercetătorii au recurs la procedeul marcării acestora cu puncte de vopsea, de diferite culori. Astfel, diferiții indivizi din colonia de furnici pot fi indentificați mai lesne.

Procedând de o asemenea manieră, entomologul Daniel Charbonneu de la Universitatea din Arizona a constatat un lucru uimitor: în ciuda faimoasei hărnicii a furnicilor, 40% dintre acestea par să se încadreze la categoria „pierde vară” sau indivizi inactivi – care staționează sau se deplasează fără nicio noimă. În rarele momente în care prestează câte o activitate, munca furnicilor din această categorie este ușoară și de scurtă durată, cum ar fi îngrijirile de câteva secunde acordate unei alte furnici care muncește din greu. Așa au apărut unele întrebări. De ce sunt tolerați acești „leneși”, consumatori de hrană, în coloniile de furnici? Cum de este ponderea lor atât de mare? Care este rolul lor, în ultimă instanță?

În urma unui nou studiu, Charbonneau a reușit să găsească o explicație. În acest scop, a aplicat marcaje distinctive atât pe corpurile furnicilor leneșe, cât și a celor active. Apoi a realizat înregistrări video ale activității coloniei de furnici, în scopul studierii ulterioare. Constatarea este că grupul furnicilor „leneșe” are un rol important. Ele servesc ca forță de muncă de rezervă, fiind pregătite tot timpul să intervină în cazul în care este nevoie de activitate suplimentară.

Studiul a fost efectuat asupra furnicilor din specia Temnothorax rugatulus provenite dintr-o pădure de pini din munții Santa Catalina din Arizona. Mușuroiul de furnici s-a dovedit a fi un tip de „cetate” perfectă. Atunci când echipa de cercetare a extras din colonie 20% dintre furnicile harnice, în mai puțin de o săptămână locurile lor au fost ocupate de către „muncitorii” aflați în rezervă, care și-au luat rolurile în serios, muncind cu sârg.

La un experiment ulterior, au fost extrase din colonie doar furnicile inactive. Însă, de acea dată, nimeni nu le-a mai luat locul, pe termen scurt. Înlocuirea „forței de muncă” aflate în rezervă nu s-a numărat printre prioritățile coloniei de furnici. Astfel, albinele active nu au fost trecute în rezervă sau, mai degrabă, trimise în concediu de odihnă, doar pentru întregirea numărului inițial al inactivilor.

Nicio colonie de furnici nu-și poate îngădui o scădere drastică a populației active sau luxul întreținerii vreunui vast grup masiv de „trântori”, de indivizi refractari față de muncă. În lumea oamenilor, însă, unele state, dirijate pe calea pierzaniei de către lideri politici și legiuitori iresponsabili, fac exact opusul. Încurajează nemunca. Pun mari poveri pe cei care muncesc. Să aibă, oare, statele de acest soi, o organizare, o conducere și o strategie de supraviețuire mai slabe decât un banal mușuroi de furnici?

Sursa: www.sciencealert.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină