Noutăți

Istoria poporului român de la Rösler la Lucian Boia. Cum se folosește Ungaria de cărțile lui Boia…

În privința exprimării adevărului istoric, cărțile de după 1989 ale lui Lucian Boia (profesor universitar doctor, plătit de statul român la Universitatea din București) nu sunt cu nimic mai presus de vestita teorie a „spațiului vid” a lui Eduard Robert Rösler („Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens” [Studii românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României], Leipzig, 1871). Și nici cu aberațiile insultătoare ale lui H.R. Patapievici…

Lucian Boia CarteCărțile sale,, Istorie și mit în conștiința românească” și „Primul Razboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretari”, apărute la Editura Humanitas, sunt extrem de periculoase pentru conștiința identitară, pentru că orice distorsiune istorică venită din partea unui specialist, recomandat ca atare de titulatura academică, îi dezarmează mental pe cititorii români neavizați și îi înarmează politic pe dușmanii neadormiți ai României. Iar scuza autorului de la ultima carte („Nu este o istorie «completă», ci un comentariu: o suită de interpretări, în jurul unor probleme-cheie“) nu este de fapt, o scuză, ci o probă incriminatorie. Pentru că, de fapt, Lucian Boia îi recuză pe toți istoricii de până la el ca fiind autori ai ideilor de-a gata, ai prejudecăților și falsurilor istorice. Urmările unor asemenea cărți (care sunt ele însele, de fapt, falsuri sau răstălmăciri istorice) pot fi dezastruoase. Mai ales acum când, după 28 de ani de „democrație intensivă”, singura armă de apărare care ne-a mai rămas împotriva deznaționalizării conștiințelor este istoria. Iată ce scrieun autor maghiar, Dini G. Jónas, despre ultima carte a lui Lucian Boia, apărută anul trecut la (unde se putea altfel?) editura HUMANITAS:

“Adevăr istoric contra mitologie naţională

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar   fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean. 

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa „Primul război mondial”, apărută anul trecut la Editura Humanitas. Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire. Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar. Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară. Dini G. Jónas, 8 aprilie 2015″

Din fericire, nu toți istoricii împortășesc interpretările lui Lucian Boia. Iată ce scrie reputatul istoric Ioan Scurtu (profesor universitar doctor, ca și Lucian Boia) despre lucrările colegului său de breaslă și ale „comunității intelectuale” ale acestuia:

IOAN SCURTU

IOAN SCURTU

„Câţiva intelectuali, autoproclamaţi exponenţi ai societăţii civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfăşurând o campanie intensă şi sistematică de denigrare a poporului român. Unul dintre aceştia, H.-R. Patapievici, scria: “În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut”. Cu alte cuvinte, românii au fost pe post de closet public. Ca urmare, să-i scoatem din conştiinţa naţională pe Decebal, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza.

Cine îndrăzneşte să-i evoce este un naţionalist, demn de dispreţul Europei şi al “societăţii civile”. România însăşi este prezentată ca o ţară demnă de scârbă şi dispreţ. Să nu se mai spună că avem o ţară frumoasă, cu imense bogăţii, care merită să fie cunoscută şi preţuită (aşa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o “Grădina Maicii Domnului”). Foarte activ şi mediatizat este Lucian Boia, care şi-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri. În opinia sa, românii nu au fost decât nişte anexe ale marilor imperii, incapabili să-şi construiască o istorie reală. Nici vorbă de vechime, continuitate, unitate, luptă pentru independenţă şi de alte asemenea “mituri”.  

Cei care susţin contrariul – A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sunt nişte naţionalişti, demni de tot dispreţul europenilor. Obiectivul lui Boia şi al susţinătorilor săi este clar: “Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptură faţă de trecut, faţă de orice trecut”. Cu alte cuvinte, românii să nu se inspire din faptele de demnitate naţională ale unui Ion I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu, ci să accepte tot ce li se cere. Poporul român are un trecut incert, a venit de nicăieri şi se îndreaptă spre niciunde. Doar duşi de mână, ca orbeţii, românii ar putea ieşi la liman şi, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoştinţă tot ce li se cere din afară. Guvernanţii au acţionat în acest spirit. Au înstrăinat principalele bogăţii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminaţi de guvernanţii de după 1989 din reconstrucţia economiei naţionale”. (Ioan Scurtu)

Luate punctual, teoria lui Eduard Robert Rösler și „părerile” lui Lucian Boia, nu seamănă între ele, dar merg în aceeași direcție și urmăresc același scop: estomparea sau anularea identității istorice a poporului român. Acesta, conform lui Rösler, s-ar fi format la sud de Dunăre, de unde ar fi emigrat la nord de fluviu. Teoria nu a fost inițiată de el, însă îi poartă numele, ca urmare a publicării, în 1871, a cărții sale “Romänische Studien”. Lucian Boia merge mai departe și consideră că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri. Rezultatul este același iar articolul lui Dini G. Jónas îl ilustrează destul de clar. Nu ne rămâne decât să ne rescriem istoria. Echipa de „röslerieni” este făcută iar Lucian Boia este dispus să o coordoneze.

Miron Manega

Sursa: Certitudinea.ro


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

6 Comments on Istoria poporului român de la Rösler la Lucian Boia. Cum se folosește Ungaria de cărțile lui Boia…

  1. Am rasfoit putin “Mihai Eminescu romanul absolut Facerea si desfacerea unui mit” si numai dupa cum a fost editata imi lasa semne de intrebare.Cam multe spatii goale in pagini, sa iasa la numar.E la comanda e clar, ca acu e la reducere pe rafturi si nu cred ca iese la calcul …economic vorbind…tre’ sa iasa ideologic.
    In fine scrie omul, dar in nici un caz nu se compara cu cei ce rascolesc pamantul pentru aflarea adevarului.Care este diferenta intre un istoric de biblioteca si unul care face “teren”.E stiut ca in orice domeniu daca nu ai experienta practica , profesional nu poti fi “complet”.Asa ca omu trebuie luat , ca nu e tarziu, si bagat cu nasu-n tarana.
    Ii salut pe acesta cale pe toti cei ce rascolesc tarana pentru aflarea adevarului.Ce satisfactie ar trebui sa ai cand scoti fel si fel de relicve ale istoriei la lumina!
    Important e , cred eu, ca dupa aproximativ doua decenii de la “moartea” lui Eminescu romanii luptau singuri pentru intregirea …sau reintregirea patriei , si cu siguranta Eminescu era in multe dintre sufletele celor ce au luptat atunci.Uite ca au trecut mai mult de douazeci de ani de la “evenimentul” din 1989 si parca a fost ieri.Ei cam asa cred ca era si atunci.
    Asa ca Lucian Boia , stie si dansul ca Eminescu poate nu e “romanul absolut” dar pe langa faptul ca e un poet roman, poate cel mai reprezentativ , a fost si este un mare roman.
    Asta in ceea cel priveste pe Eminescu.
    Pentru altele …mai las si la altii cate-o “bucata”, cai mare “halca”.

  2. Daaaaa, aşa cum clamează Boia şi istoricii unguri ca Jónas, aşa au “întrebat” Kossuth şi revoluţionarii maghiari minoritari(30%!) celelalte naţiuni(70%!) la 1848, an de la care şi de unde, de fapt li se trage “insuccesul” Ungariei Mari care cerea printre altele alipirea Transilvaniei la Ungaria, iar rezultatul s-a concretizat aici într-un singur an în 40.000 de victime, Kossuth devenind autorul moral al unui veritabil etnocid.
    Adunarea românilor de la Blaj pe 15 mai 1848 a respins alipirea Transilvaniei la Ungaria şi anunţa că “naţiunea română va protesta solemn şi nu o va recunoaşte”. Principalul promotor al acestei “uniri” a fost celebrul mason 33 Lajos Kossuth, principala personalitate a istoriei moderne a Ungariei, care apoi a reacţionat foarte “democratic”:
    >“Eu niciodată, dar niciodată sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară(30%!) nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni şi rase de oameni, care vorbesc altă limbă(70%!), dar mai mult de o naţiune aici nu este”.- în ziarul “Pesti Hirlap”
    > discurs ţinut în Dieta din Bratislava Kossuth declara apoi : “Dorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională este irealizabilă, deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea”.
    >10 octombrie 1848, somează în termeni ultimativi şi injurioşi pe români, numindu-i “gunoaie ingrate”, cerându-le să “revină la ordine şi supunere legală maghiară”.
    >22 decembrie 1848 o altă mostră “democratică” a lui Kossuth îi numeşte pe români “mercenari plătiţi”, “hoardă mai josnică decât vitele”, “bandiţi valahi”, cerând apoi curat democratic … “EXTERMINAREA(!) tuturor duşmanilor”.
    Kossuth dorea să le ia “democratic” românilor, sârbilor, slovacilor şi saşilor, ceea ce nu se reuşise în sute de ani de teroare Habsburgo-maghiară, anume identitatea naţională, fapt relevat de Bălcescu cărui i-a spus personal că singurul drept pe care-l recunoaşte naţiei române(şi celorlalte din Ungaria Mare!) este dreptul de A SE DIZOLVA ÎN NAŢIUNEA UNGARĂ !

  3. Sa ne uitam la portretul domnului profesor pentru a vedea daca are fata de tradator? Nu stiu, zic si eu.

  4. Domnul Boia daca tot se considera un mare istoric ar putea sa scrie o carte despre Istoria tradatorilor de neam care au patat onoarea acestui popor, incepand cu celebrul Bastos si terminand cu serpii veninosi din ziua de azi…exemplu Basescu, poate si-ar rezerva un loc de frunte in panoplia marilor ticalosi avortati de acest popor ….

  5. “Istoricul” Poprikă nu-și dezminte trecutul de fost activist comunist.

  6. Asta-i altu’ ce trebuie judecat pentru tradare de tara.

    Pai, ma gandesc ca daca-i adunam p’astia pe toti si-i punem la munca silnica pe viata facem autostrazi aproape moca in toate directiile.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii