În Siberia a fost descoperit un mare și misterios mormânt scitic. Este cea mai mare și mai veche structură de tip kurgan din sudul Siberiei!

Un om de știință din Elvetia a descoperit, recent, în Siberia, un străvechi mormânt în care se află, foarte probabil, trupul unei căpetenii scite din vechime. Acest mormânt este, se pare, cel mai vechi și mai mare loc de înhumare de tip kurgan (gorgan) descoperit vreodată în partea de sud a Siberiei. Gorganele sunt morminte ale unor aristocrati sau conducători de oști din vechime, deasupra cărora erau ridicate movile de pământ. Acestea sunt prezente și în România, în număr mare.

Mormântul scitic a fost descoperit întâmplător, de către un arheolog de la Universitatea din Berna, la vizionarea unor imagini de înaltă rezoluție preluate din satelit. Imaginile înfățișau valea râului Uyuk din Siberia. În urma cercetărilor de la fața locului, efectuate astă vară, oamenii de știință elvețieni au constatat că, într-adevăr, este vorba despre un kurgan, așa cum rezultă dintr-un articol publicat în jurnalul Archaeological Research in Asia.

Mormântul, care acoperă o suprafață impresionantă, are o vechime de circa 3000 de ani, fiind construit undeva între Epoca Bronzului și Epoca Fierului, într-o perioadă de schimbări sociale radicale prin care trecea societatea nomazilor sciți, care au dezvoltat o cultură interesantă și o artă admirabilă. Sunt cunoscute prea puține aspecte despre viața sciților de acum trei milenii iar explorarea obiectivului va scoate la iveală numeroase artefacte și informații noi, după cum speră arheologii elvețieni.

Noua descoperire prezintă o importanță majoră, dat fiind că mormântul căpeteniei scite este intact, nevătămat de către hoții de artefacte. Zona în care se află obiectivul este una izolată iar pentru a ajunge acolo este necesară o călătorie de 5 ore, efectuată cu un vehicul cu tracțiune integrală.

Specialiștii se așteaptă ca obiectele care vor fi găsite în interiorul gorganului să se afle într-o stare foarte bună de conservare, așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri, în care au fost explorate obiective arheologice de acest fel, aflate în Siberia. De obicei, în mormintele scitice de tip kurgan, alături de rămășițele pământești ale persoanei înhumate se află un inventar bogat – arme, podoabe, felurite accesorii, piese de harnașament, ceramică. Excavațiile prin care va fi explorat kurganul aflat în valea râului Uyuk vor debuta la primăvară.

Fiind un popor indo-european, sciții erau înrudiți cu marele neam tracic. Unii autori susțin că sciții ar fi rude apropiate ale geților, fiind descendenții rătăcitori ai pelasgilor. Cert este că ei au fost un neam de păstori care stăpâneau foarte bine și arta războiului. În peregrinările lor, sciții au ajuns până departe, pe teritoriul actualei Indii. Au fost „oaspeți” și pe teritoriile ocupate de către strămoșii noștri geto-daci, unde au încercat, chiar, să se facă stăpâni, iscându-se confruntări violente, între cele două neamuri. La fel cum s-a întâmplat și mai târziu, de exemplu în cazul slavilor, nou-veniții au fost asimilați în doar câteva secole de către populația locală getică, mai numeroasă.

Referindu-se la sciți, Herodot arăta că: „nu este cu putință să le scape cineva dacă vine cu oaste împotriva lor, şi nimănui nu-i stă în putere să dea de ei dacă ei înşişi nu vor să se arate. Fiindcă sciţii n-au nici cetăţi, nici ziduri întărite, ci toţi îşi poartă casa cu ei şi sunt arcaşi călări, trăind nu din arat, ci din creşterea vitelor şi locuiesc în căruţe. Cum să nu fie sciții de neînvins şi să nu fie cu neputinţă să te apropii de ei?”

Surse: www.newsweek.com, www.archaeology.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină