Enigma vikingilor care au debarcat la țărmul fluviului Mississippi, acum 1000 de ani. Care a fost soarta lor?

Recent, un grup de voluntari s-a întrunit pentru a strânge deșeurile împrăștiate pe malul fluviului Mississippi. Dar s-a întâmplat o minune… Din voluntari pentru ecologizare au devenit, subit, arheologi! În colbul parțial întărit au descoperit rămășițele unei ambarcațiuni ce părea destul de veche. Chiar și așa, deteriorată, era suficient de ciudată ca aspect pentru a nu fi confundată cu o epavă de ambarcațiune modernă.

La fața locului s-a deplasat în viteză o echipă de arheologi. De astă dată erau arheologi autentici, cărora arheologii de ocazie le-au precizat circumstanțele descoperirii. Specialiștii, proveniți de la Universitatea din Memphis și-au dat seama numaidecât că este o ambarcațiune vikingă. Un „knarr”!

Încă o dovadă care confirmă faptul că navigatorii scandinavi au călcat pe pământul american mult mai devreme decât se considera anterior. Teoria cu descoperirea Americii de către Columb la final de secol XV e deja depășită! Columb nici măcar nu știa că a ajuns pe un continent nou. Credea că se află în Orientul Îndepărtat. În schimb, scandinavul Leif Ericson a văzut Lumea Nouă cu vreo 500 de ani înaintea sa.

E de presupus că nici Leif nu știa că a pășit pe un nou continent. Poate că nici nu-l interesa. Leif, fiul lui Eric cel Roșu, avea alte preocupări, demne de un viking. Și poate că înaintea lui, a cutezătorului Leif, au mai fost și alții, a căror amintire s-a pierdut cu totul.

Revenind la descoperirea făcută accidental de către tinerii adunați la mal de Mississippi pentru acțiunea de ecologizare, trebuie spus că vechea ambarcațiune aflată într-o avansată stare de degradare a fost găsită la zona de confluență a râului Wolf cu Mississippi. Nava măsura 16 metri în lungime, avea traverse de 4,5 metri și, estimativ, poseda capacitatea de a transporta 24-28 de tone, în cală.

Vasele de tip knarr erau construite de către exploratorii scandinavi pentru drumuri de lungă durată în apele Atlanticului. Nu curiozitatea sau dorința de a „cunoaște culturi și oameni noi” îi făceau să-și părăsească familiile, ci lipsurile de acasă, dorința de a duce un trai mai îndestulat.

În afară de atacurile care i-au băgat pe ceilalți europeni în sperieți și care le-au creat faima de războinici nemiloși, vikingii se mai ocupau și cu schimburile comerciale. Probabil, se orientau rapid, la fața locului. Când o comunitate părea suficient de puternică, sângeroșii scandinavi veneau cu oferte de schimburi, de afaceri; nu mai tăiau și spânzurau. Dar își țineau armele la îndemână!

Sângeroasa Epocă a Vikingilor a debutat pe la 793, cu un prim act de pomină. Înspăimântătorii luptători au jefuit o mănăstire din Anglia și pentru a ajunge cu nelegiuirea până-n pânzele albe au ucis, apoi, toți monahii și au incendiat clădirile. Epoca de teroare vikingă a durat până în secolul XI. Formal, s-a încheiat la 1066.

Un knarr, adică un vas similar celui recent descoperit pe țărmurile fluviului Mississippi transporta, de obicei, un echipaj de 20-30 de vikingi și putea parcurge 120 de kilometri pe zi. La locul debarcării vikingilor a mai fost descoperită și o străveche sabie.

Arma a fost abandonată după ce s-a rupt, posibil în cursul unei lupte pe viață și pe moarte. Nimeni nu s-ar fi așteptat ca vikingii să renunțe la firea lor marțială doar așa… de bucurie c-au ajuns în America. Dar, probabil, nici amerindienii nu i-au întâmpinat cu flori sau cu pâine și sare. Mai degrabă le-au făcut cadou noilor veniți o ploaie de săgeți.

Noua descoperire este una dintre cele mai vechi dovezi ale contactelor precolumbiene ale europenilor cu Lumea Nouă și ne duce cu gândul la ținutul Vinland („țara vinului”) la care se face referire în „Saga Groenlandezilor”.

Datarea cu carbon radioactiv a rămășițelor vasului descoperit a arătat că acestea provin din perioada 990-1050 e.n., deci acostarea s-a produs în epoca debarcării vikingilor în Labrador și în celelalte ținuturi ale lumii noi. Din păcate, n-au fost descoperite prea multe alte obiecte în preajma anticei epave, semn că navigatorii și-au continuat călătoria în interiorul continentului, abandonând vasul.

Conducătorul echipei de arheologi crede că sunt șanse mari ca navigatorii scandinavi să fi fost atacați și uciși de către băștinași, de către populația Chickasaw. Acum oamenii de știință ar dori să afle ce s-a întâmplat mai departe cu membrii grupului de navigatori scandinavi care în urmă cu un mileniu a explorat malul fluviului american.

Interesant este că în legendele amerindienilor ce viețuiau în zonele în care s-au identificat urme ale debarcării scandinavilor există unele referiri la primele contacte între cele două civilizații. Astfel, în povestirile și legendele indigenilor Chickasaw și Choctaw se vorbește despre luptele crâncene care au fost duse împotriva unor… „diavoli cu părul roșu”.

Ciocnirea civilizațiilor („clash of civilizations”, celebra teorie a lui Samuel Huntington) e un concept valabil în orice epocă. Vikingii ajunși în Lumea Nouă au simțit, pesemne, din plin „ospitalitatea” indigenă, dacă vor fi procedat și pe-acolo așa cum procedau în vizitele pe care le făceau în satele și orașele Europei. Dar, sigur, nici băștinașii n-au ieșit cu toții vii și nevătămați din confruntările cu prădătorii cei bărboși!

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursa: worldnewsdailyreport.com/

Surse imagini: worldnewsdailyreport.com, awanderingwombat.com, www.allamazingplaces.com, www.nbcnews.com, wallpaperfolder.com, www.landofthebrave.info

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină