Descoperire: tăblițele babiloniene „vorbesc” despre astronomie cu 1400 de ani înaintea europenilor!

Astronomii din Babilon foloseau zgârieturi, incizii în tăblițe din lut moale, folosind o geometrie surprinzător de sofisticată pentru a calcula orbita a ceea ce ei numeau Steaua Albă, azi planeta Jupiter.

Aceste tăblițe sunt practic de neînțeles pentru ochiul neantrenat. Mii de tăblițe de lut – cele mai multe descoperite în secolul al 19-lea de către aventurieri, rămân nedescifrate.

Dar ele sunt un teren fertil pentru profesorul și cercetătorul Mathieu Ossendrijver de la Universitatea Humboldt din Berlin. Studiul aprofundat asupra acestor tăblițe și rezultatele cercetării lui au fost publicate joi, 28 ianuarie 2016, în revista Science. Mathieu Ossendrijver este un astrofizician care a devenit un expert în istoria științei antice.

De mai mulți ani, el a fost incitat de patru tăblițe babiloniene adăpostite în Muzeul Britanic din Londra.

„Nu am putut înțelege inițial despre ce este vorba. Nu am putut înțelege nimic despre ele și nici altcineva. Am constatat doar că sunt semne din domeniul geometriei”, a declarat Mathieu Ossendrijver în această săptămână într-un interviu telefonic din Germania.

După ce a comparat aceste tăblițe cu altele studiate în anii anteriori de alți cercetători, a ajuns la o conluzie finală: „Aceste tăblițe conțin numere și determinări complete din domeniul geometriei folosite în astronomie, diviziuni si înmulțiri. Este o versiune foarte prescurtată a unui calcul mai complet, de care știam deja de la alte tăblițe”, a declarat Ossendrijver. „Calculele descriu mișcarea lui Jupiter în timp ce accelerează și încetinește în călătoria sa pe cerul nopții.”

Aceste calcule sunt făcute într-un mod surprinzător de abstract, la fel ca matematicienii de la Oxford care le-au făcut… cu un mileniu și jumătate mai târziu.

Oamenii din Mesopotamia – ceea ce este azi Irak – dețineau cunoștințe dezvoltate în domeniul matematicii în urmă cu aproximativ 5.000 de ani. Printre ei au fost babilonienii care au scris în cuneiformă și au adoptat un sistem de numerotare.

„În Babilonia, între 350 și 50 î.Hr., oamenii de știință ai acelor vremuri, sau poate un tip foarte inteligent, a venit cu ideea de a desena un grafic pentru a urmări viteza unei planete în timp și de a calcula acest grafic – un tip de calcul care nu se regăsește în nici o altă lucrare până în anul 1350”, a spus Ossendrijver.

Alexander Jones, profesor la Universitatea din New York, Institutul de Studii ale Lumii Antice, a lăudat cercetarea lui Ossendrijver, care a spus că prezintă „strălucirea revoluționară a savanților mesopotamieni necunoscuți care au construit o astronomie matematică babiloniană în a doua jumătate a primului mileniu BC.”

Antropologul Alexander Nagel de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian din Washington DC, după revizuirea noilor descoperiri, a scris într-un e-mail, „Cred că articolul lui Mathieu arată foarte bine complexitatea lucrurilor cu care se confruntă cercetătorii moderni și pe care trebuie să le stăpânească, în înțelegerea cunoștințelor avansate pe care le-au avut comunitățile de pe malurile râului Eufrat, teritoriul a ceea ce este acum Irakul.”

traducere și adaptare Mădălina Corina Diaconu

surse: washingtonpost.com, science journal, eurekalert.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină