Cofetari bucureșteni de odinioară: Grigore Capșa

Grigore Capșa s-a născut la București, în 1841, într-o familie numeroasă. Încă din copilărie, datorită fraților mai mari, Anton și Vasile, administratori ai propriei cofetării, începe să se inițieze în acest domeniu.

Apoi, la doar 23 de ani, părăsește Bucureștiul pentru a se specializa la Paris. Aici îl va avea ca profesor pe cunoscutul maestru cofetar și patiser Bélisaire Boissier.

Reîntors în țară, deschide în Capitală, împreună cu un alt frate al său, Constantin, cofetăria Capșa, al cărui singur proprietar va rămâne în mai puțin de un deceniu.

Încă de la inaugurare, Capșa a devenit unul dintre cele mai cunoscute localuri bucureștene.

În timpul războiului de Independență, Grigore Capșa îi scria unui prieten la Paris:

„Aici pe la noi se întâmplă lucruri extraordinare, să vezi pe marele împărat al Rusiei plimbându-se pe străzile noastre, prințul Milan al Serbiei, toți marii duci ai Rusiei și alte o sumă de personaje mari din Europa.

Săptămâna asta am avut mai multe recepțiuni; prăvălia mea este întotdeauna înaintea tuturor celorlalte”.

Spuse în totalitate adevărate, căci munca și priceperea lui Grigore Capșa au adus afacerii sale numeroase premii naționale și internaționale (de exemplu, la Expozițiile Universale din 1867, 1873, 1875 și 1889).

De asemenea, Capșa a devenit furnizor al Casei Regale Române și al Casei Princiare Sârbe și Bulgare.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, evenimentele bucureștene, precum nunțile, botezurile sau balurilor, nu cunoșteau decât „dulcețuri, rahat, șerbeturi și cofeturi numite cilindre”.

Aceste cofeturi de făină erau colorate în galben, roșu, albastru, violet și verde, având un gust pronunțat de scorțișoară, cuișoare și mastică.

„Nimeni nu se gândea la vreo perfecționare în arta cofetăriei, fiindcă nimeni nu cerea ceva mai bun. În 1850, pictorul Theodor Aman reprezintă într-un tablou al său un dansator în frac, cu mănuși și cravată albă, oferind unei doamne o cutie de smochine.

În tot Bucureștiul tânărul nu găsise altceva mai bun cu care să trateze pe adorata lui. De prăjituri, bomboane fondate, ciocolată, fructe zaharate, nu putea fi vorba. Se cunoșteau numai baclavalele, sarailiile; iar din Orient se aduceau stafide și smochine”.

Lui Grigore Capșa îi revine meritul de a oferi bucureștenilor dulciuri cum nu mai gustaseră niciodată. Și nu numai bucureștenilor, ci și importanților oameni politici ai vremii, căci a rămas cunoscută până astăzi prăjitura „Joffre”, creată în onoarea mareșalului francez Joseph Joffre, cu ocazia venirii sale la București, la invitația Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

„Pentru a onora vizita ilustrului oaspete francez, Grigore Capșa a creat o prăjitură de ciocolată a cărei formă cilindrică o sugera pe cea a caschetelor militare franceze.

Și pentru că mareșalul suferea de diabet, maestru cofetar a preparat o prăjitură nici prea mică, nici prea mare, pentru a putea fi consumată fără riscuri”.

Grigore Capșa a moștenit pasiunea negoțului din familie. Tatăl său, Constantin, era fiul negustorului Dumitru Capșa, cunoscut bucureștenilor datorită prăvăliei sale de cojocărie, aflată pe locul Pieței „Sf. Anton” de astăzi.

Pe lângă Grigore, Constantin, Anton și Vasile Capșa, care s-au remarcat în negoțul dulciurilor, ceilalți fii ai lui Dumitru Capșa au excelat la rândul lor în domenii precum medicină, matematică, inginerie și teologie.

Ștefan Capșa, în urma invățăturilor primite la Viena ajunge medic la București, Nicolae Capșa este primul român cu doctorat în matematică la Paris, Dumitru Capșa va deveni călugăr la mănăstirea Căldărușani, iar Ion Capșa a fost un priceput inginer.

Grigore Capșa moare în 1902, firma fiind preluată de cele trei fiice ale sale, Ana, Sofia și Margareta, căci unicul său fiu, Anton, se stinsese din cauza tetanosului.

Text: Andreea Mâniceanu

Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Varstelor

Sursă documentară și sursă foto: „Gazeta Municipală”, 14 iulie 1940

Grigore Capșa și angajații săi, 1872

#CasaFilipescuCesianu #MuzeulVârstelor #MMB

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină