BOURUL se numără printre speciile dispărute, dar ar putea fi readus la viață de către oamenii de știință. Cum vor proceda?

Bourii au început să fie domesticiți în Caucazul de miazăzi și Mesopotania de miazănoapte în urmă cu circa șapte milenii. În Evul Mediu, bourul a făcut parte, ca simbol, din stema principatului Moldova și face astăzi parte din stema României și din cea a Moldovei de peste Prut.

Prezența bourului pe stema principatului Moldovei este explicată, deseori, printr-o legendă destul de cunoscută, care îl are protagonist pe maramureșeanul Dragoș „Descălecătorul”, cel care avea să devină primul voievod al Moldovei. Aflat la vânătoare, Dragoș s-a ținut, în goana calului, după un bour, până când animalul s-a aruncat într-un râu, pentru a scăpa de urmărire.

Dintre toți câinii de vânătoare, numai o cățea (Molda) a avut energia de a sări după uriașa fiară în vâltoarea râului, dar, epuizată fiind, s-a înecat curând. Legenda spune că Dragoș și-a aruncat, atunci, buzduganul, înspre țeasta colosului. Bourul a fost lovit de moarte iar Dragoș Vodă i-a retezat capul și l-a luat cu sine, ca dovadă a reușitei sale.

Dincolo de incredibilul situației în care un om, chiar și un viteaz precum Dragoș, ar fi putut doborî un bour cu un buzdugan aruncat de la distanță, sâmburele de adevăr este că bourul a dispărut (ca specie) din cauza vânătorii intensive din Evul Mediu, atât în țările române, cât și în restul Europei.

Bourii au viețuit în Europa zeci de mii de ani. Ultimul bour din Europa a fost ucis în Polonia, în 1627. După această dată, maiestuoasele animale n-au mai fost semnalate nicăieri. Bourii erau animale impresionante. Cântăreau în jur de o tonă și puteau atinge o înălțime a greabănului de peste doi metri.

Bourii existau, ca specie, în India, în urmă cu 2.000.000 de ani. În Europa, au fost prezenți vreme de un sfert de milion de ani. Vaca domestică (Bos taurus) descinde direct din bour (Bos primigenius), numai că nu mai are nici caracterul nervos și nici aspectul impunător al bourilor, așa cum sunt ei descriși în scrierile vechi.

Încă din anul 2009, oamenii de știință europeni au demarat programe de identificare a raselor de vite care mai prezintă, în zestrea lor genetică, urme de ADN provenite de la bouri. Unul dintre programele de readucere la viață a bourilor poartă numele de Operațiunea Taurus și în cadrul său au fost selectați 300 de viței cu rămășițe de ADN provenite de la bour. Prin încrucișarea controlată a acestor vite, specialiștii speră să obțină animale care vor avea tot mai multe dintre însușirile și ADN-ul bourilor dispăruti cu secole în urmă.

Printre rasele de vaci care au caracteristici asemănătoare, din punct de vedere genetic, cu ale bourilor, se numără Maremmana, Podolica și Busha. Prima este o rasă de vite italiană iar celelalte două au fost create în Balcani. Prin încrucișarea unor rase de vite care păstrează material genetic comun cu bourii nu se va ajunge la crearea unui animal care să fie 100% identic acelora. Dar se poate ajunge foarte aproape.

Un alt program de readucere la viață a străvechilor bouri este Proiectul Taurus, demarat în Portugalia. Se bazează tot pe încrucișările unor vite cu zestre genetică asemănătoare bourilor. Dacă specii precum pasărea Moa sau mamutul lânos nu vor putea fi readuse la viață prea curând, există, în schimb, șanse sporite să apară bovine foarte asemănătoare legendarilor bouri, ca aspect și dimensiuni.

Viitorul va arăta în ce măsură vor reuși oamenii de știință să creeze un neam de vaci prezentând majoritatea caracteristicilor bourului. Să vedem iarăși „bourii” cutreierând prin mândrii codri ai Moldovei este mai mult un exercițiu de imaginație, decât o probabilitate a viitorului apropiat. Dacă bourii au dispărut, să veghem, măcar, să nu aibă aceeași soartă și codrii care i-au adăpostit!

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: www.sciencealert.com, istoriiregasite.wordpress.com, animaledisparute.weebly.com, wikipedia.org

Imagini: imagict.com, wikipedia.org, businessinsider.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină