AVIATORUL MARII UNIRI: locotenentul Vasile Niculescu a zburat peste Carpați, pe un ger năpraznic, purtând documentele unirii Transilvaniei cu România!

Locotenentul aviator Vasile Niculescu a efectuat, în data de 23 noiembrie 1918, un zbor de o însemnătate uriașă, pentru România. Însoțit de căpitanul Victor Precup, s-a deplasat, pe calea aerului, în condiții foarte grele, cu un avion fragil, de la Bacău până la Blaj. Misiunea ce li se încredințase era să transporte documente necesare pentru convocarea Marii Adunări Naționale, la Alba Iulia.

Deși vremea era extrem de geroasă, pentru deplasarea de la Bacău la Blaj n-a fost disponibil decât un avion cu carlingă deschisă. Echipajul nu a beneficiat de indicații de ghidare de la sol iar piloții s-au orientat folosind mijloacele modeste avute la dispoziție, în avion. O hartă militară și o busolă.

Vasile Niculescu s-a născut la 21.11.1891, la Fălticeni. Dorea să zboare încă din adolescență. Deși a studiat la seminarul teologic, pe care l-a și absolvit cu succes, cel care trebuia să devină preot s-a angajat în armată, urmând școala de pilotaj.

După faptele de arme și misiunile realizate pe durata Primului Război Mondial, Vasile Niculescu a mai lucrat în oastea țării până în 1937, când a fost trecut în rezervă, la cerere, cu gradul de căpitan. A mai trăit mulți ani, până în aprilie 1981.

La Primul Război Mondial, Vasile Niculescu a luat parte, în primă fază, ca sublocotenent, în cadrul unei escadrile de recunoaștere și bombardament ușor. A fost trimis pe front deoarece așa solicitase, anterior lucrând ca instructor de pilotaj, la Bârlad.

La începutul lunii lui Cuptor a anului 1917, proaspătul locotenent Niculescu era să-și piardă viața, pe parcursul unei misiuni de recunoaștere. Artileria germană a deschis focul asupra avionului, care a fost lovit la nivelul aripilor. Concomitent, avionul românesc a fost atacat de către un aparat de zbor nemțesc.

Alături de Vasile Niculescu, în carlingă se afla Constantin Pârvulescu, un brav subofițer care, fără să se piardă cu firea, a deschis cu hotărâre focul asupra atacatorului german, forțându-l să facă cale întoarsă. S-au întors la bază teferi. În 1918, Vasile Niculescu a luptat contra forțelor bolșevice, dincolo de Prut, efectuând curajoase misiuni de bombardament.

Misiunea cea mai măreață a locotenentului Vasile Niculescu a fost zborul efectuat la 23 noiembrie 1918, de la Bacău și până la Blaj, pentru a transporta documentele necesare înfăptuirii Marii Unirii. Date fiind condițiile meteorologice de iarnă, care ar fi întârziat foarte mult transportul pe căile terestre, corespondența dintre Guvernul României (aflat la Iași) și Consiliul Național Român Central (din Transilvania) nu putea fi transportată decât pe calea aerului.

Dintre toți ofițerii care s-au oferit voluntari pentru ducerea la îndeplinire a importantei misiuni a fost selectat lt. Vasile Niculescu, dat fiind că era deja familiarizat traseul aerian dintre cele două teritorii românești, între care se ridicau crestele semețe ale Carpaților Orientali.

Locotenentului Vasile Niculescu și însoțitorului său, căpitanul Victor Precup, li s-a pus la dispoziție un avion Farman F40. Cu acest avion, ei trebuiau să se ridice la altitudinea de 2600 de metri și trecând pe deasupra stâncilor sure ale Carpaților să ajungă la frații ardeleni, cărora urmau să le predea importanta corespondență, aflată într-o geantă căreia îi fusese aplicat un sigiliu.

Avionul și-a luat zborul fără ca membrii echipajului, de altfel foarte gros îmbăcați, să mai fie echipați cu parașute. Pentru a nu suferi degerături, celor doi militari li s-a aplicat, la nivelul feței, câte o peliculă de parafină. Pe parcursul zborului au avut de îndurat, la altitudine, temperaturi extreme, de până la -40 de grade Celsius. Zborul dintre Bacău și Blaj a durat două ore și un sfert.

Din fericire, importanta misiune de zbor s-a desfășurat fără evenimente nedorite, cu tot disconfortul produs de către ger. Aparatul de zbor Ferman F40 a aterizat la Blaj, nu departe de Câmpia Libertății acoperită de omăt. În pofida temperaturilor demne de Polul Nord, cei doi membri ai echipajului avionului sosit din Moldova au beneficiat de o primire călduroasă din partea mulțimii de ardeleni ce s-a adunat rapid la fața locului, având în frunte câteva personalități locale.

În vreme ce avionul a rămas sub paza unei gărzi puternice, înarmată și cu o mitralieră, cei doi aviatori au pornit către Palatul Mitropolitan, pentru a preda documentele. Acolo, Consiliul Național Român s-a întrunit și a decis ca la Alba Iulia să fie convocată Marea Adunare Națională, la 1 decembrie 1918, pentru înfăptuirea minunatului act al Unirii Transilvaniei cu România, încununarea unui vis de veacuri al românilor!

Avionul Farman F40 avea aripile de pânză. Pe aripile sale s-au așternut, ca o confirmare în plus a dorinței de unificare națională, sute de iscălituri ale ardelenilor care au asistat în dimineața zilei de 24 noiembrie 1918, la decolarea aparatului de zbor care urma să facă drumul de întoarcere, către Moldova. La decolarea avionului, pe o vreme încă și mai geroasă, aerul vibra de la cântecele patriotice ale ardelenilor adunați la fața locului.

Dacă în deplasarea către Câmpia Libertății de la Blaj, locotenentul Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup au transportat acte oficiale de mare importanță pentru înfăptuirea actului Unirii, la întoarcere aveau de dus românilor de peste munți și guvernului României aflat în Moldova o veste mult așteptată: hotărârea entuziastă de unire a Transilvaniei cu România… O unire pentru totdeauna!

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: www.memoria.ro, enciclopediaromaniei.ro, www.crainou.ro

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină