NASA va „atinge” Soarele cu ajutorul sondei The Parker Solar Probe. Lansarea este programată pentru începutul lunii august

În câteva săptămâni cei de la NASA vor lansa unul dintre cele mai ambițioase și interesante proiecte ale agenției. Americanii își propun să „atingă” Soarele cu ajutorul sondei The Parker Solar Probe, sonda fiind capabilă să se aproprie la cea mai mică distanța de stea . Dacă totul decurge conform planului, sonda va ajunge la 6.1 milioane de km de suprafața Soarelui, în interiorul atmosferei solare, unde temperaturile ating temperaturi uriașe.

Cum va reauși Parker Solar Probe să reziste la aceste temperaturi? Să ne amintim faptul că sonda trimisă de ruși pe Venus în anii 1980 s-a defectat când a întâlnit temperaturi de doar 460 grade Celsius. Ei bine, inginerii NASA, susțin ca acest lucru nu se va întâmpla cu sonda lor. Parker va fi protejat de diferența dintre temperatură și căldură, plus densitatea spațiului. Temperatura este o metodă de a măsura cât de repede se deplasează particulele, iar căldura măsoară câtă energie transferă acestea. În spațiu putem avea particule care se deplasează foarte rapid, dar care nu transferă foarte multa căldură pentru că exista prea mult spațiu liber între acestea.

„Coroana prin care sonda Parker Solar Probe va zbura are o temperatură extrem de ridicată, dar densitate foarte scăzută. Gândiți-vă la diferența dintre a pune mâna într-un cuptor fierbinte și a pune mâna într-o oală cu apă clocotită. În cuptor, mâna dvs poate rezista mai mult timp până când se produce o arsură, pe când în oala cu apă opărirea este instantanee. În mod similar, corona Soarelui este mai puțin densă, astfel încât nava spațială interacționează cu mai puține particule fierbinți și nu primește atât de multă căldură. Aceasta înseamnă că scutul termic, care protejează majoritatea instrumentelor de la bordul sondei, va fi încălzit numai la circa 1.370 ° C . Iar acesta este făcut să reziste la această temperatură. Este o tehnologie fantastică, într-adevăr. Este fabricat din două plăci compozite carbon-carbon supraîncălzite, care au un miez de spumă cu carbon de 11,5 centimetri „, a explicat Susannah Darling de la NASA.

Partea orientată spre Soare este pictată în alb strălucitor cu vopsea ceramică pentru a deflecta cât mai mult din lumina Soarelui. Scutul are aproximativ 2,4 metri în diametru și cântărește 72,5 kilograme.

Coroana este un tip de atmosferă formată din plasmă, aflată în jurul Soarelui sau a altor corpuri cerești, care poate fi cel mai ușor observată în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana solară se întinde în jurul cromosferei având o grosime de sute de mii sau  chiar milioane de kilometri. Structura sa este foarte complicată și atinge o temperatură de ordinul unui milion de grade, temperatură dedusă din mișcarea particulelor acestui mediu foarte rarefiat. În timpul maximului de pete coroana solară este bogată și răspândită uniform. Ea se reduce în timpul minimului de pete, în regiunea ecuatorului apar alungiri, iar la poli doar câteva fire scurte.

sursa: https://www.sciencealert.com/nasa-parker-solar-probe-why-it-won-t-melt-technology-science-heat-space

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină