Cu Berti Barbera la o șuetă…

Am observat multă indignare în lumea academică după acordarea premiului Nobel lui Bob Dylan în 2016. Nu-l cunosc personal pe Berti Barbera, dar am apreciat profesionalismul său în domeniul muzicii.

Am realizat un interviu în care am dorit să aflu – prin șapte întrebări – cât mai multe lucruri.

Sunteți un nume apreciat pentru profesionalismul dumneavoastră în domeniul muzicii. De unde a început această „propensiune pentru muzică”? 

Berti Barbera: Cred că este vorba de a menține pasiunea la un nivel care să te facă capabil de acțiune. Una e să captăm o fixație de copil, dornic să absoarbă totul ca un burete, alta e să realizăm că mirarea descoperirii unei pasiuni ne poate ține toată viața.

La mine a început și continuă prin audiții muzicale. Asta mă încurajează, mă ține conectat și mă face să-mi mențin capacitatea de acțiune. După pasiune, urmează munca.

O continuitate a acțiunilor legate de ceea ce-ți place, știind din start că nimic serios nu e ușor. Acțiunea în sine aduce la un moment dat și rezultate. Încerc în continuare să rămân pasionat și capabil de acțiune.

V-am descoperit în timp datorită unor emisiuni de televiziune. Există intenția / speranța/ proiectul continuării lor?  

B.B.: Speranță există în permanență, în totală disproporție cu posibilitățile. În acest moment nu se poate pune în discuție o emisiune muzicală decentă, la niciun post de televiziune.

Rămân cu plăcerea de a face două emisiuni radio: „Jazzy Hour”, la Radio România Muzical și Blues Drop, la RockFM.

Sunt convins ca există și „valori necunoscute”încă în domeniul muzical. Ați dori să semnalați câteva dintre ele? 

B.B. : Valorile rămân, indiferent de capacitatea majorității de a le cunoaște. E adevărat, promovarea lor a devenit mai fragmentară, mai puțin clară în masa de balast la care trebuie să facem față.

Dar ele există și apar numai atunci când le căutăm, ele devin valori ca o răsplată la munca noastră de căutare. Emisiunile mele radio se ocupă de așa ceva. În fiecare săptămână apare ceva nou și fascinant, lista e imensă.

Dacă astăzi putem vorbi despre „o lume multipolară”, am putea utiliza acest concept și în ceea ce privește manifestările muzicale contemporane?  

B.B. : Polii sunt doar doi și au aceeași origine. Tensiunea dintre ei contează. Aș zice că e mai degrabă vorba de o nuanțare, o diversificare, o implicare a mai multor culturi.

Dar până la urmă tot bunul simț le găsește echilibrul. Genurile muzicale se îmbogățesc, primind tot mai multe elmente. Rămâne tot în puterea artistului bun să le țină în armonie, să le îmbine cu gust. Procentul nu s-a schimbat, doar a sporit înghesuiala.

Un fost student al meu mi-a spus la un moment dat: „Domnule Profesor, pe mine m-ați convins cu Beatles!”  Care a fost prima dumneavoastră amintire legataă de Beatles? Cum comentați acest „cerc vicios”prin care „manele din manele răsar” (fiindcă nu mai este cine să le vorbească tinerilor despre Beatles)?   

B.B. : Nu mai știu exact ce piesă Beatles mi-a răsărit pentur prima oară. Cred că „Rock’nRoll music”, o țin minte de când eram mic. Era una din trupele pe acre le ascultam cu băieții când ne adunam.

Între timp, deși nu am o simpatie față de vreun membru al trupei (John Lennon chiar îmi displace), am fost atras de felul în care cei patru funcționau, scriind acele piese incredibile.

Am multe piese Beatles în repertoriu și sunt bucuros să-i descopăr în continuare. Nu știu dacă e absolut necesară existența cuiva care să vorbească copiilor despre Beatles, informația există gratuit pe net.

Copiii trebuie să știe că suntem ceea ce ascultăm, iar Beatles este doar una din valorile spre care se pot îndrepta. Trebuie doar să-și dorească să știe despre artiștii mari care au fost. Apoi, e imposibil să nu dai de Beatles.

Ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor?

B.B. : Ca de obicei, o încurajare către fiecare, spre cunoaștere, spre morală, găsirea unor surse bune de informare și o motivație permanentă de a menține pasiunea și acțiunea. Să fim buni și să nu ne lasam păcăliti.

Fiindcă exista multe discuții legate de acordarea Premiului Nobel pentru literatură lui Bob Dylan, care este comentariul dumneavoastră pe acest subiect?

B.B. : Am observat multă indignare în lumea academică după acordarea acestui premiu lui Bob Dylan. „Nobel” este un proiect, nu poate fi 100% obiectiv, nici nu are cum. E politic, la fel ca toate premiile și la fel de „serios” precum Oscar sau Grammy.

Nu poate împăca pe toată lumea. Desigur, l-aș fi văzut pe Pynchon sau pe Amos Oz cu premiul în mână, ar fi fost mai realist în raport cu lumea literară, iar lui Dylan i-aș fi dat un premiu pentru contribuția la poetica muzicală.

Muzica e săracă în texte valoroase, iar Dylan a îmbogățit această lume destul de ipocrită și săracă a textului muzical. M-am mirat, dar nu m-am apucat să critic, mai ales că nu sunt un specialist.

Am văzut că unii indivizi de mâna a cincea au zis ca Dylan e de mâna a doua. E simptomatic la noi, dar total irelevant în lumea reală a literelor. Dacă luam Nobelul în serios, am putea discuta aprins despre cine merită. daca nu, putem doar regreta că Nobelul nu a ajuns la Leonard Cohen.

Interviu realizat de Ioan Iacob

Clubul Presei Transatlantice

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină