Istoria zbuciumată a tomatei, fructul „otrăvitor” pe care astăzi îl adorăm

Este greu să ne imaginăm salatele fără roșii sau pastele și pizza fără sosul care le sporește savoarea. Și totuși, acest fruct (din punct de vedere botanic, tomata este un fruct) nu a pătruns chiar atât de ușor în bucătăriile noastre. Roșiile pe care le mâncăm astăzi sunt versiuni domesticite ale unor tomate sălbatice, de dimensiunea unu bob de mazăre, care cresc și acum în America de Sud. Transportate pe cale naturală sau de către oameni, roșiile au ajuns treptat în America Centrală.

Populația Nahuatl (parte a civilizației aztece), care cultiva roșii încă din anul 700, folosea denumirea de „Xitomatl”, de unde provine cuvântul „tomată” din ziua de astăzi. Aztecii chiar foloseau un sos preparat din roșii amestecare cu sare și chilli. Unele triburi atribuiau tomatei puteri magice, crezând că cei care le mănâncă pot avea viziuni.

În 1521, când spaniolii au ajuns în Lumea Nouă, roșiile erau consumate la scară largă în cea mai mare parte a Americii Centrale și în unele zone din America de Sud. Când s-au întors în Europa, conchistadorii au dus cu ei și această plantă nemaivăzută.

Cea mai veche mențiune a unei tomate în literatura europeană datează din 1544, când botanistul Pietro Andrea Gregorio Mattioli scria că italienii consumă deja roșii, pe care le numesc „pomi d’oro” (mere de aur)…

Când au ajuns în Anglia, spre sfârșitul secolului XVI, tomatele erau evitate deoarece erau considerate otrăvitoare. Cel care a răspândit această concepție a fost bărbierul-chirurg John Gerard.

În „Herbal”, o carte plagiată pe care publicat-o în 1597, Gerard susținea că planta este puternic otrăvitoare. Deși falsă, opinia lui Gerard despre tomată a rezistat în Marea Britanie și în coloniile britanice din America de Nord timp de peste 200 de ani…

Citește mai mult: Incredibilia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină