Unicat în Europa: Carul geto-dacic din fier, descoperit pe șantierul autostrăzii Sibiu – Orăștie. Are peste 2.000 de ani vechime
Unul dintre cele mai importante obiecte care i-au trecut prin mână restauratorului Dorin Barbu de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu este un car votiv geto-dacic, unic în Europa, descoperit în anul 2012 pe șantierul autostrăzii Sibiu – Orăștie. La restaurarea acestuia, Dorin Barbu a lucrat mai multe săptămâni, reconstruind obiectul din zeci de piese găsite în pământ. „Numai partea de car au fost circa 60 de piese, pe lângă piesele de la roți, care au fost vreo 20 – 25 de fragmente. A trebuit să-l fac ca un puzzle. Are peste 2000 de ani și este unicat în Europa, poate chiar în lume. S-au mai descoperit tot felul de care votive, dar din bronz sau de alte dimensiuni; din fier este singurul”, explică Dorin Barbu. Spune că lucrarea a fost extrem de dificilă pentru că a lucrat mult la curățarea pieselor și apoi la asamblarea lor. „Sunt tot felul de chichițe care apar pe parcursul restaurării și fiecare piesă este unicat. Ai probleme de la piesă la piesă. Nu te învață nimeni, în nici o școală, ce probleme pot să apară la fiecare piesă și ele trebuie studiate separat. La fiecare piesă se pune – ca în Medicină – un diagnosctic și se aplică tratamentele care fac cel mai bine obiectului respectiv”, povestește restauratorul.
Asemănător cu alte asemenea care votive descoperite în Europa, dar fabricate din bronz sau lut, carul votiv geto-dacic nou descoperit este fabricat doar din fier, constituindu-se astfel într-un unicat european. Întrucât contextul descoperii nu ne este revelat, se poate presupune că acest car a fost depus în mod ritualic în cadrul unui ceremonial, sau a constitituit parte din inventarul funerar al unei importante personalități a vremii. Ca și simbolistică, carul reprezintă vehiculul cu care este „adus ceva sau cineva” (vezi „Carele Zeilor”).
În România mai avem ca analogii exemplul deosebitului car votiv din bronz descoperit la Bujoru într-un mormânt tumular (jud. Teleorman) și aflat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București, dar și mai puțin cunoscutul car-recipient votiv de la Orăștie, acesta fiind — foarte probabil — parte a unui depozit de bronzuri (sau, după alți autori, parte a inventarului unui mormânt) descoperit întâmplător la jumătatea secolului al XIX-lea în ținutul Orăștiei, mai exact între localitățile Romos și Vaidei (jud. Huneodara) și păstrat până astăzi în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală (Naturhistoriches Museum) din Viena (Austria). Piesa deosebită, descoperită pe traseul autostrăzii Sibiu – Orăștie, după restaurare, va intra în colecțiile Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, fiind expusă pentru pasionații de istorie și nu numai.
Conf. Univ. dr. George V Grigore
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
” S-au mai descoperit tot felul de CARURI ???!!! votive”
Putina atentie nu strica.
care nu caruri , cum schiloditi limba romana 🙁
Ce dimensiuni aproximative are acest car. Lungime, latime, inaltime?
si de ce e … votiv ?
A mai întrebat cineva de ce e numit acest car…VOTIV. Văd că nu răspunde nimeni. VOTIV e un cuvint din latină intrat în romîneşte prin franceză. În Dex scrie că: VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
Cu CAR nu se potriveşte cuvîntul VOTIV pt că în cazul unui car nu e exprimată vreo făgăduinţă solemnă. Este un car mic, o copie a unui car adevărat. Aşa se fac şi azi maşini mici (bibelouri, jucării) copii ale unor maşini de marcă: Mercedes, Porsche etc.
De unde se stie ca este geto-dacic?
Cuvantul „votiv” trebuie luat in sens mai larg, nu doar redus la explicatia din dictionar. In fond, carul urma sa duca spre zeii lumii de dincolo – daca am inteles eu bine – o persoana, care se dedica zeilor. Istoricii / arheologii stiu bine de ce folosesc acest cuvant, iar criticile chibitzilor ar trebui sa fie facute sotto voce. Numai ca, in Romania de azi, toata lumea crede ca se pricepe la orice.