Noutăți

Străbunii noștri aveau concepții asemănătoare cu samuraii, în privința armelor de foc. Flintele și pistoalele erau considerate arme foarte bune… pentru fricoși!

Dimitrie Cantemir scria, despre moldovenii din vremea sa, că se pricepeau de minune să tragă cu arcul, că știau să arunce bine cu sulița și că meșteșugul mânuirii săbiilor le era foarte familiar, dar că armele de foc erau utilizate doar de către cei ce străbăteau codrii și pustietățile în căutarea vânatului. Tot Cantemir ne mai oferă o informație extrem de importantă, afirmând că strămoșii noștri nu considerau că este „lucru de cinste” pentru un bărbat să folosească împotriva unui potrivnic armele (de foc) pentru a căror utilizare nu este necesară „niciun fel de îndemânare și nicio vitejie”. Spusele lui Cantemir sunt valabile, neîndoielnic, pentru toți țăranii valahi ai acelor vremuri, din Maramureș până-n Oltenia sau Dobrogea.

7

Fără a fi omis faptul că este necesar, totuși, să fie dedicată o anume atenție exercițiilor de tragere, pentru a deveni un bun ochitor, armele de foc sunt făcute parcă pentru a-i face acceptabili în război și pe acei bărbați mai puțin înzestrați cu spirit marțial și calități de luptător. Să comparăm „vitejia” lunetistului, a cărui misiune este să-și doboare victima, neștiut de nimeni, de la distanța de un kilometru, cu vitejia și curajul participanților la un duel cu spadele. Diferență ca de la cer la pământ!

5

În Vestul Sălbatic circula cândva un proverb: „Dumnezeu l-a creat pe om, dar Sam Colt i-a făcut pe toți oamenii egali”. Samuel Colt este un vestit antreprenor și inventator american din secolul XIX, care a avut o contribuție de neegalat în generalizarea utilizării revolverului. Inovațiile lui Colt au putut conduce, printre altele, la mentalitatea că o armă de foc aflată în mâna unui individ dispus să o utilizeze poate lesne să facă inutili anii lungi de antrenament în mânuirea armelor albe sau în deprinderea tehnicilor de luptă cu mâinile goale.

sc

Mentalitatea pistolarului, care nu se baza decât pe iuțenia mâinilor și rapiditatea ochirii, este diametral opusă filosofiei samurailor de demult, care disprețuiau armele cu proiectile ucigașe ale europenilor, care-l făceau capabil pe orice laș să-i doboare pe cei mai viteji războinici de la o distanță totalmente sigură. S-ar putea obiecta că și arcul cu săgeți doboară inamicul de la distanță. Însă folosirea lui necesită într-o mai mare măsură forță, antrenament și îndemânare decât utilizarea armelor de foc. Armele de foc nu îi lasă adversarului nicio șansă, mai ales cele automate.

Realist vorbind, disprețul inițial al străbunilor noștri față de armele de foc, la fel ca și disprețul pe care casta niponă a războinicilor l-a avut, la început, față de acestea, nu a împiedicat statele să-și doteze oștirile, mai devreme sau mai târziu, cu arme de foc, pentru a ține pasul cu progresele în domeniul tehnicii de luptă. Scopul unei armate era să izbândească, fără a conta cât de onorabile ar fi fost mijloacele de luptă folosite contra inamicului. Chiar și samuraii s-au adaptat vremurilor și noilor strategii militare… până la un punct. Până când li s-a solicitat să nu mai fie ei înșiși!

1

Povestea pilduitoare a războinicului nipon numit Saigo Takamori, căruia i s-a spus „ultimul samurai”, a ajuns în punctul culminant în momentul bătăliei de la Shiroyama, din 1877, în care câteva sute de războinici viteji, înzestrați doar cu arme tradiționale (prin insuficiența armelor de foc și isprăvirea muniției) au dus o luptă inegală, menită din start să fie pierdută, cu armatele împăratului, care decisese sfârșitul modului de viață tipic samurailor. A fost o luptă memorabilă, a celor 500 (de samurai) contra celor 30.000 (de soldați echipați modern, la standardele epocii și conduși de generalul Yamagata Aritomo).

2

Cu toate că, într-o primă fază, samuraii au provocat pierderi incredibile inamicului în lupta de aproape, deznodământul a fost doborârea tuturor acelor viteji de la depărtare, cu armele de foc pe care samuraii le disprețuiseră din tot sufletul cândva, la momentul pătrunderii lor în țară, considerându-le potrivite doar pentru fricoși. Ca un veritabil samurai, Saigo Takamori a optat să își curme firul vieții, în fața perspectivei prizonieratului (fiind grav rănit). Cei din urmă samurai ai lui Takamori au pierit secerați de gloanțele armatei imperiale nipone, într-un ultim atac.

3

Pare bizară similitudinea concepțiilor despre armele de foc ale strămoșilor noștri de la început de secol XVIII cu teoriile marțiale ale războinicilor din Țara Soarelui Răsare. Dar este cât se poate de reală! Pe de altă parte, poate fi lesne observată, fără a exagera defel, o mare similitudine între modul în care s-au comportat în luptă strămoșii noștri geți, care i s-au opus uriașei oștiri a lui Darius, împăratul perșilor, știind că nu au nicio șansă, și atitudinea marțială a samurailor conduși de Saigo Takamori, care  au luptat, cu săbiile și arcurile cu săgeți, contra unei armate imperiale modern echipate și de zeci de ori mai numeroasă. Nu era inconștiență, ci doar atitudinea celui care știa că după ce va fi înfrânt și capturat nu mai poate aștepta nimic bun de la viață.

„Viaţa asta-i bun pierdut,
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut.
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi al doilea rău?
Din zei de-am fi coborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e de-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit,
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.”

(„Decebal către popor” – George Coșbuc)

4

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: basarabialiterara.com.md, wikipedia.org, www.historyandheadlines.com

Imagini: www.nuttyhistory.com, www.tumblr.com, thehistorynetwork.org, www.asme.org, captură YouTube


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

3 Comments on Străbunii noștri aveau concepții asemănătoare cu samuraii, în privința armelor de foc. Flintele și pistoalele erau considerate arme foarte bune… pentru fricoși!

  1. Catalin Dan Cârnaru // 30 noiembrie 2016 at 0:54 // Răspunde

    Am spus adesea și continui s-o spun… Dacă prin utilizarea armelor albe vorbim de autoapărare odată cu apariția armelor de foc vorbim de crimă… Mai ales că toate statele lumii, paralel cu crearea organelor așa zis „de ordine” înarmate cu arme de foc, au interzis portul armelor albe.. Practic i s-a confiscat omului dreptul la autoapărare în schimb statul și l-a rezervat generos, pe cel de ucigaș fără scrupule și fără conștiință.

    • Unde mai punem ca statele bogate isi trimit acum in lupta dronele teleghidate dotate cu arme de distrugere in masa. Iar “vitejii” combatanti plini de acnee alaturi de diverse infirmitati fizice si psihice stau in slapi, in buncare, cu un joystick intr-o mana, galenele in urechi, cafeaua cu laptic in cealalta mana si ochii holbati la un monitor…

      Sincer, in contextul actual, interzicerea armelor albe pare mai mult un gest de umilire a cetateanului intrucat autoapararea bazata pe asa ceva a ajuns total ineficienta in fata unor infractori (majoritatea ataca prin surprindere, cu arme de foc sau in grup) ori in fata abuzurilor/violentelor unor institutii corupte. Imaginati-va ce ar face un taran cu o sabie si nevasta-sa cu un arc impotriva a 40 de jandarmi echipati de lupta care ii asalteaza in miez de noapte pentru a-i evacua din propria casa spre a face loc unei sonde… Sau 7-8 infractori cu arma de foc ce se napustesc noaptea peste o familie si ii lasa fara bani, tractor, unelte si recolta din anul respectiv… Ce folos de arme albe?! Eventual sa se taie singuri in ele sau sa se simta un pic mai stapani in casa lor – de asta am banuiala ca s-a urmarit in special umilirea cetateanului. Dovada sta si in faptul ca multe state au “forte de ordine” (cititi: organe represive) indreptate impotriva propriei populatii mai numeroase si mai bine dotate tehnic decat insasi armata destinata apararii teritoriale. Spre asta se tinde pana la urma – aducerea cetateanului liber, cu un nume, stapan pe viata sa la statutul si mentalitatea de oaie in tarc, cu un numar nituit in ureche, la discretia totala a unor mondialisti din noua “ordine”…

  2. daniel szekely // 4 ianuarie 2019 at 17:29 // Răspunde

    Un complex de superioritate hilar, sa ne comparam cu razboinicii japonezi.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii