Geopolitica lumii antice – despre imperiile trecute și eroii legendari ai antichității
Antichitatea Euro-Asiatică este una încărcată cu povești spectaculoase, o epocă populată cu eroi legendari, o vreme de ascensiune și de cădere a unor mari imperii. În acele vremuri au făcut pe rând jocurile de putere Imperiul Asirian și Persan, Imperiul lui Alexandru Macedon, iar mai apoi Imperiul Roman. În mijlocul acestor mari imperii asistăm la înflorirea civilizației grecești și la constituirea trecătoare a împărăției marelui rege geto-dac Burebista. Și atunci, ca și acum, nevoia de securitate sau de putere, patriotismul sau visele de mărire au modelat spații largi din continentul European și Asiatic. Despre toate acestea, vă invit să descoperiți lucruri interesante alături de invitatul emisiunii Adevăruri Tulburătoare, prof. dr. Mihai Popescu. Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Alexandru Macedon este exponentul reflexului funciar al populatiei de tip dunarean, depozitara ai unui protomonoteism in stare latenta (as spune iafeto-semitic, in sens biblic), de a considera adversar si a trata ca atare tot ce inseamna manifestare de tip hamit (deasemenea in sens biblic – Ham): politeism religios – in fapt obscurantism si frauda spirituala – decadenta morala, politica expansionista agresiva si tiranica. Desigur ca Alexandru avea o religie politeista si anume aceea a Greciei antice doar ca aceasta reprezenta un import asumat precar de catre marile spirite ale grecielor, vizez aici cazul lui Socrate.
Campania militaro-politica a lui Macedon reprezinta de fapt o contraofensiva a spatiului spiritual de sorginte iafeto-semitica (in sens biblic), europeana care s-a soldat cu transformarea intregului orient apropiat si mijlociu aproape din temelii. A se vedea caderea marelui imperiu Babilo-medo-persan care dura in diverse forme de aproape doua mii de ani, a Egiptului cu dinastiile sale de filiatie hamita, a Tyrului fenician care a si fost ras din temelii si aruncat in mare la propriu.
Un argument in sprijinul a ceea ce afirm mai sus ar fi faptul ca Ierusalimul l-a primit pe Alexandru cu respect si l-a recunoscut ca suveran fara sa i se impotriveasca. De ce? Pentru ca in textele sfinte ale evreilor Macedon era anuntat si erau date indicatii spre a fi acceptat, fapt ce poate fi interpretat ca o pregatire din punct de vedere ‘politic’ pentru aparitia crestinismului trei sute de ani mai tarziu si, mai ales, pentru a fi posibila o mai eficienta expansiune ulterioara a acestuia.