Noutăți

C-TIN DULCAN, neurolog, vorbește despre Lumea de Dincolo: “Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”

Este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.

Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, Mintea de dincolo, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitate a lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale, ne spune Formula As.

“Moartea clinică este o trecere între două lumi”

– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?

Mintea de dincolo– Nimic din ce am scris până acum n-a fost pre­meditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coor­do­nează totul. Şi că această Raţiune e Dum­nezeu. Dacă Dum­nezeu există, atunci şi noi, oa­menii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pier­­dut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă des­cen­dentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce sun­tem aici. Singuri, fără o busolă spi­rituală, am alu­necat în marele impas moral, so­cial şi economic în care ne aflăm. Acum, ceea ce am încercat în cartea Min­­tea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii cli­­nice vine să susţină cu argumente clare originea noas­­tră spi­rituală – idee pentru care pledează desco­pe­ririle fizicii cuantice, religiile, psihologia trans­per­sonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care tre­buie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am în­cheiat un ciclu fundamental al adevărului des­pre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a re­duce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fi­zică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un ade­văr incomplet.

– Ce înseamnă concret, din punct de ve­de­re me­dical, moartea clinică?

– Moartea clinică este acea experienţă în urma că­reia individul traversează toate etapele morţii bio­lo­gice, dar nu definitiv, fiindcă e re­suscitat, readus la via­ţă spontan sau prin inter­venţie medicală, iar func­ţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul expe­rien­­ţelor de moarte clinică demonstrează că exis­tă un tipar comun la toată lumea, indi­fe­rent de rasă, origine sau moment al istoriei.

– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?

– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi con­şti­entizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decor­po­ra­lizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâ­na lor trece prin corpul acestora fără să fie per­cepută. În­tr-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mu­tilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de dea­supra sa. A văzut elicopterul american care l-a trans­­­portat la spital şi, spune el, “m-am în­trebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vor­besc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obli­­gaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude de­ce­date sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lu­mea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de din­colo.

– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?

– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi cal­dă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâm­pină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.

heavenstairway

– …care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.

– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amă­nun­te în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, tră­im, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asu­pra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moar­te clinică, mercenar angajat în armată, mărtu­ri­seşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recu­noştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.

– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?

– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pe­depsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se re­percutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cer­cetătorii acestor fenomene afirmă cu con­vin­gere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.

– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?

– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o ba­rieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să trea­că. E semnul distinctiv dintre cele două lumi. “Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ce­va spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aces­te experienţe e atât de covârşitor, încât ră­mân con­şti­enţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spi­rituale în univers, dedicân­du-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.

“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”

– Domnule Dulcan, vă provoc să dis­cu­tăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?

– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am stu­diat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în cre­ier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă con­ştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de execu­tare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi infor­mat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului pre­cede, oa­recum, voinţa noastră de a acţiona, ne între­băm fi­resc: gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.

– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.

– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat ca­pa­citatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poa­te de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi sim­plu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, şti­inţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă dife­rite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.

– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?

– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd pri­ma oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiri­tului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o con­ştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Ex­pe­­rienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Ve­derea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate ex­plora instantaneu la orice distanţă. Această vedere pa­noramică apare nu numai la cei care au o moarte cli­nică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştri spirituali ai Orientului. Un creier trau­ma­tizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece în expe­rienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei im­pli­cate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noas­tră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung dincolo, demons­trea­ză că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amă­nun­te, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi in­di­vizii bolnavi de Alzhei­mer. În timpul vieţii noas­tre, nu me­moria se pierde, ci ins­tru­mentul de redare, ne­uronul se a­tro­fiază. Me­moria ră­mâ­ne în câmpul conştiinţei, care se ex­tin­de dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu du­iumul, dar pro­babil cele mai puternice sunt mărturiile celor re­întorşi la viaţă.

– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi stu­diat, care vi se pare cel mai spectaculos?

– Cred că cel mai im­presionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobio­grafică. Era de patru ani bolnavă de can­cer limfatic când, in­trată în comă profundă, terminală, începe să per­ceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl ve­de pe fratele său în avi­onul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate mane­vrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. Du­pă o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se es­tom­pează şi intră într-o lume mi­nunată, guvernată de bucurie şi de iubire necon­di­ţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani îna­inte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a ve­nit încă timpul să ră­mână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misi­unea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucu­ră la gândul revenirii în corpul bolnav, dar în­ţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, pes­te câteva zile, la analizele efec­tuate, medicii consta­tă semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei au­tobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.

“Suntem cu adevărat «lumină din Lumină»”

– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?

– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţi­nă­torii ei. Există însă argumente ce ţin de im­presia fiecăruia din­tre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, une­ori, când întâlnim o anu­mită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cerce­tă­toa­rea Sandra Anne Tay­lor aduce în dis­cu­ţie un caz foarte in­te­re­sant, al unui tânăr a­rab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă lo­calitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior. Ba mai mult, dintr-un im­puls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a iden­tificat pe nume pe cei care o lo­cuiau, le-a arătat lo­cul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia res­pectivă era atunci în­tr-un proces de sta­bi­lire a unui hotar între pă­mânturi. El şi-a a­min­tit unde era ve­chiul hotar. A fost atât de con­vin­gător, încât şi justiţia i-a acceptat măr­turia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, ve­chea persoană fusese ucisă. Reîn­car­narea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand James­ton Shields, care în tim­pul unei morţi cli­ni­ce retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e ce­le­bru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihi­a­trică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vin­decată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri vă­zute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.

– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar conti­nuăm să tră­im sub altă formă.

– Continuăm să tră­im în corpul subtil, care e format din lu­mină de înaltă frec­ven­ţă. Cei care au vă­zut cor­pul subtil, ceea ce nu­mim în mod tradi­ţio­nal “suflet”, în timpul experienţelor extra­cor­porale, l-au descris ca fiind format din milioane de punc­te lu­minoase. Dacă în ceea ce priveşte trupul nos­tru s-a spus că “pă­­mânt suntem şi în pă­mânt ne vom în­toar­ce”, în ceea ce pri­veş­te sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Sun­tem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă ex­tra­polăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frec­venţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pil­dă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se si­tuează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi re­cep­tează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar del­finii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frec­ven­ţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mă­ri­nimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din ca­re putem vedea universul, din care ni se oferă des­chi­­de­rea.

– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dum­nezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?

– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noas­tre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spi­ri­tuală a universului, să demonstreze că istoria uni­ver­sului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că om şi univers au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii cli­nice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pen­tru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cu­noaş­terii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care în­trea­ga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată re­naştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armo­nie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natu­ra. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Ade­vă­rul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Ca­lea, e rândul nostru să răspundem chemă­rii Lui.

Interviu de Dia Radu

Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1067/lumea-romaneasca-24/dumitru-constantin-dulcan-viata-noastra-pe-pamant-este-doar-o-mica-parte-din-ceea-ce-avem-de-trait-16364

Daniel Roxin: Vă invit să vizionați și emisiunea VIAȚA DUPĂ PRAGUL MORȚII în care l-am avut ca inivitat pe prof. univ. dr. Constantin Dulcan:


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

29 Comments on C-TIN DULCAN, neurolog, vorbește despre Lumea de Dincolo: “Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”

  1. Minunat…:))

  2. Domnule,citeste biblia si nu te bizui pe intelepciunea ta!
    Partea cu exista viata dupa moarte e adevarata.Restul sunt minciuni.Imi pare rau sa o spun,dar raiul si iadul sunt reale.Domnul sa aiba mila de noi.Sa nu ne trezim prea tarziu!!!

    • gigi padure // 4 mai 2016 at 13:37 // Răspunde

      esti dus cu pluta departe dorule,problema e ca nu.ti dai seama…..

    • Si cine a scris biblia, nu tot omul!?

    • Dorulet, baiatule... // 4 mai 2016 at 15:52 // Răspunde

      Dorulet, esti dus nu doar cu pluta departe, esti scos din toate sferele cunoasterii de sine, baiatule! Te-ai scos singur, de fapt. Si intr-adevar, tu nu-ti dai seama de asta.

    • Domnu Doru, de cine a fost scrisa Biblia????
      Va spun eu, este scrisa de MANA OMULUI CU DIFERITE INTERPRETARI din cauza traducerilor vechi de mii de ani, vremurilor de atunci, si de ce nu MARILOR INTERESECARE SUNT LA ORA ACTUALA INTRE Biserica si Marea Ordine Mondiala!!!
      Biblia a trecut prin prea multe maini, limbi, multe vremuri schimbate, multiple mentalitati de-a lungul vremurilor.
      Inca ceva: lipsa multor pagini din Biblie (referire la Manuscrisele gasite si care faceau completare la Noul Testament)

      Concluzie: MAI TREBUIE SA CREDEM IN BIBLIE sau DIRECT CELUI DE SUS SI CEEA CE AVEM IN NOI????

      • Biblia a fost scrisa de om intradevar mai precis vreo 47 de barbati, dar in asa fel conceputa incat sa fii dependent de ea. Omul a infiintat biserica, biserica a scris biblia si a inventat sfintii si pe Dimnezeu. Mai precis biserica din timpul romanilor (autoritatea religooasa) pentru ca se certau pe zei au creat un singur zeu care se numeste si astazi DUMNE-ZEU. Google search.

  3. Este ,,ceva” mai mult decit atit!Cei ca mor cu adevarat nu vad decit o insiruire de evenimente.Viata!Dincolo nu duci nimic.Dincolo trebuie sa ai o ,,forma” care trebuie sa fie gata.Cei care vad o lumina,sa spunem asa, sunt niste privilegiati…primesc o forma ,,temporara”cu care mai tin legatura o vreme(suspendati intre doua lumi).,,Cum este jos asa-i si sus”.Doar tu vei fi altul.Ca si aici pe masura ce vei deveni constient vei fi uitat si ,,ceea ce a scapat”!Marturiile celor mai multi sunt confuze,ceea ce arata un nivel de pregatire scazut(spiritualitate).Este cineva care te indruma,dar nu-l vezi si nu il auzi.Stii ca este acolo pur si simplu.Daca vrei sa ,,vezi” ceva chiar si asa trebuie sa lasi totul aici.(Este doar el).Ar mai fi celelate ,,rele”,razboaie,molime, cind noi vedem doar raul imediat,nu si dezechilibrele (studiile privind natalitatea pe sexe si faptul ca uneori mai ,,semanam” :)! ) Amintiri,amintiri!!!

  4. Daca va intereseaza subiectul, cititi ‘sufletul dupa moarte’ de Serafim Rose. O gasiti in format pdf gratuit pe net. Doamne ajuta!

  5. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; Ps 19:1 Fapt 14:17 Fapt 17:27 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 2Împ 17:15 Ier 2:5 Efes 4:17-18 22. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; Ps 19:1 Fapt 14:17 Fapt 17:27 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 2Împ 17:15 Ier 2:5 Efes 4:17-18 22. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
    Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui, și orice argintar rămâne de rușine cu idolii lor.. ;Ieremia cap 10 vers 14;
    10. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. ;2 Corinteni cap 5 vers 10 ; și multe alte dovezi
    Săracu de oricine nu citește scriptura și se lasă amăgit de înțelepții lumii car vor fi nimiciți!
    Și ce ma uimește enorm! De ce întotdeauna și la toate aceste fantastice descoperi trebuie sa fie și o participare AMERICANA parca fără nu are gust. Dumnezeu sa ne păzească și sa ne lumineze

  6. La inceputul Bibliei este scris acest paragrafL: “Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29). Sunt cele mai adevarate cuvinte pe care o fiinta umana ar putea sa le auda sau citeasca. In biblie scrie clar ca exista viata dupa moarte. Daca oamenii s-ar sinchisi sa o citeasca ar primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le au despre Dumnezeu, credinta , spiritualitate etc. Intr-adevar ca Biblia sa fie inteleasa pe deplin trebuie citita de mai multe ori si cu mare atentie pentru ca Dumnezeu vorbeste in pilde/metafore. Ca sa aflati adevarul despre acesta viata si cea de apoi cititi Biblia.

  7. tot pe tema aceasta va recomand o carte ” Din tainele vietii si ale universului ” de Scarlat Demetrescu

  8. Minunat om , o să caut cărţile şi le voi comanda în vacanţa de vară. Şi eu mă întrebam ,până am aflat răspunsul domnului Dulcan, acela că partea materială ia în primire conştiiţa ,ce s-ar întâmpla dacă am lua creierul aflat în moarte clinică şi despre care se spune că atunci în lipsa de oxigen creează acea iluzie de rai, să îl separăm în bucăţi, care parte ar genera gândurile, mi s-ar fragmenta conştiiţa în fiecare bucată? Dar acum am aflat răspunsul datorită dumneavoastră 🙂

  9. gion o243 // 4 mai 2016 at 20:03 // Răspunde

    Noi cei de pe pamint Venim din alta galaxie Unde fiecare dintre noi a savirsit cite o prostie Si pentru asta am fost condamnati Si pe pamint teleportati Pamintul nui decit un lagar o inchisoare Unde isi ispaseste pedeapsa fiecare Cind viata se va termina Inapoi noi vom pleca Si vom trai o vejnicie Fericiti la noi in galaxie Cu o conditie sa nu mai savirsim nici o prostie

  10. cetățeanul tulburat // 5 mai 2016 at 9:02 // Răspunde

    Să nu uităm că doar nu numai noi suntem miezul universului, să ne gândim că sunt o multitudine de alte vietăți aici pe planetă: animale, păsări, insecte, pești…dar și alte entități,nu numai din galaxia noastră, ci și din alte galaxii…și din alte universuri…e prea complicat pentru noi să înțelegem că stau intr-adevăr lucrurile. Eu am trecut prin experiența morții clinice, familia primise vestea și se pregăteau de înmormântare, când au venit să mă ia de la spital, nefiind supravegheat, eu mă întorsesem din poziția cu fața în sus și mâinile pe piept, dormeam pe burtă cu mâinile pe lângă corp, doctorii fiind uluiți iar familia super fericită…însă nu îmi aduc aminte de nimic în cele 6 ore fiind declarat decedat!!!

  11. Într-adevăr foarte convenabilă descrierea aceasta , mai ales pentru persoanele care vor să trăiască după bunul plac şi resping Cuvântul lui Dumnezeu…
    “Potopul lui Noe”,Sodoma şi Gomora,şi multe altele, sunt lucruri dovedite stiintific (şi arată că Dumnezeu face judecată pe pământ,dar tot el ne arată că va fi o judecată finală în cer). Așa că, fiecare este răspunzător de poziția pe care o adopta faţă de Dumnezeu. El a vorbit atât de clar prin Fiul Său, dar omul nu i-a seama…

  12. -omul crede, omul citeste mult, omul deviaza ;;; si daca nu e nimic apoi??? treziti-va !!!

  13. citesc si ma regasesc in descrierea acestui medic,ma regasesc in fiecare actiune descrisa…am stat in coma 45 de zile in 2011.am avut aceleasi trairi descrise,am crezut tot timpul in dumnezeu,cred si acum dar dupa coma vad lucrurile in alt mod,am inceput sa scriu o carte despre ceea ce am trait in cele 45 de zile,nu am terminat,ma blochez in anumite locuri si incerc sa descifrez..e adevarat oameni te cred nebun daca le povestesti si incetezi sa mai vorbesti despre acest lucru pt.ca te-ai saturat de privirile cu subanteles a celor din jur,credeti-ma uneori as vrea sa reusesc sa gasesc persoana care sa ma asculte sa ma pot elibera si sa ma poata ajuta sainteleg viata pe care am trait-o dincolo..toti ve-ti spune ca era un vis dar eu sunt sigura ca am trait in alt univers,intr-o alta dimensiune…experienta asta m-a schimbat radical,nu pot judeca oameni care nu te inteleg pt.ca nici eu cred ca nu as fi inteles si nu as fi acceptat,dar exista o diferenta,cei ce traiesc aceste momente si cei ce nu le traiesc,sunt doua moduri de agandi diverse…

    • Eu nu am fost in coma,dar m-i sau intimplat toate cele descrise.Insa la o anumita distanta in timp una de cealalta.Si am vazut clar unele locuri.Apoi s-au derulat niste evenimente de care pur si simplu stiam,apoi am inceput sa stiu pur si simplu niste lucruri pe care nu le facusem niciodata,apoi am inceput sa vad cu o oarecare precizie lucruri care se vor intimpla,sa vad prin ochii altora, sau prin obiectivele aparatelor de filmat,…tot tacimul.Acum doar stiu pur si simplu..nu este usor si uneori am stari de nervozitate exagerate…si nu pot sa spun nimanui ca nu am nimic cu ei si nici nu pot sa spun ce se intimpla.Sunt al naibii de vioi,ai agit si-i enervez pe toti din jur(am devenit)…intr-un timp umblam iarna numai in tricou,nu-mi era nici cald nici frig.Acu’ uit sa dau hainele jos de pe mine si cind este cel mai cald…ce am scris mai sus este ceva la subiect, nu o explicatie!

  14. . . .lumea de dincolo santem noi,cei din energie concentrata,aici e lumea lor ,noi in stare de energie,unii, cu frecventa mai inalta,altii…

  15. doru niculae // 8 mai 2016 at 2:46 // Răspunde

    Este prima data cind am ajuns sa citesc interviul cu autorul acestei carti.Citind mi am retrait experientele capatate in cele trei stari de coma pe care le am trait pe propria piele la virste diferite.Va confirm ca aproximativ 80% din ce am citit mi s-au intimplat si mie.Faptul ca entitatea dominanta in acea stare de bine,vorbeste este de necontestat.Despre acea judecata de apoi va pot spune nu cred ca exista,ci este adevarat ca drumul fiecaruia ajuns in acea stare este dejatrasat de faptele,bune sau rele facute in timpul vietii.In rest cred ca tot ce am trait in acea dimensiune diferita in care am fost cu spiritul meu,sau mai bine zis la granita inferioara acestei stari ramine doar pentru mine.

  16. BOGDAN ADRIANA // 12 mai 2016 at 1:46 // Răspunde

    MULTUMESC.
    MULTUMESC ca din ce in ce mai multi OAMENI de stiinta, incep sa vada si sa accepte ceea ce ESTE dincolo de Val/ perdea si ca sustin cu argumente stiintifice si exemple, trairi, ce multi dintre noi STIU.
    MULTUMESC.

  17. marcel motzul // 17 iunie 2016 at 1:00 // Răspunde

    cum o zas bunica-mea:-traieste-ti,maica,viata asta cum ai sti mai bine,ca,de dincolo no s-o-ntors nimeni sa spuna cum pe acolo…

  18. Se face voit paralela intre religie si moartea clinica, dar de fapt nu exista nicio legatura, relegiile sunt doar institutii abjecte de manipulare a vulgului, pe cand moartea clinica este de fapt un pas intr-o lume misterioasa. Descrierile subiectilor chestionati cu privire la moartea clinica pe care au experimentat-o, genereaza un punct de vedere convergent, si anume ca nu exista rai si iad, cei care au trecut dincolo au intalnit lumi mult mai frumoase decat a noastra fiindu-le greu sa se intoarca, dar au fost si o parte dintre cei ce au trecut dincolo si nu s-au regasit pe ei, negasind decat bezna. Concluzia este ca teoria crestina cum ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului si indreptarea lui, NU subzista fiind falsa, si probabil, daca nu chiar sigur, cei rai sunt considerati rebuturi existentiale si sufletele lor sunt dezintegrate. Multumesc si felicitari domnului Roxin pentru perseverenta cu care actioneaza in directia culturalizarii acestui popor cu oameni frumosi si destepti, dar care sunt agresati de peste 20 de ani. De, sistemul te vrea prost.

  19. Desi il apreciez pe domnul Dulcan, nu sunt de aceasi parere cu dansul cu privire la viata de dupa moarte. Nimeni nu are dovezi ca ar exista viata dupa moarte, si nu ma refer la revelatii in urma unei come profunde sau chiar asa zisele reveniri spectaculoase din pragul mortii. E omenesc sa vrem sa credem ca exista ceva mai mult decat viata asta scurta pe pamant, si suntem dispusi sa inventam scenarii sustinute de pseudo- stiin ta proptite cu religie, ca altfel nu are credibilitate la public. Intr-un fel sunt invidioasa pe cei care cred sincer ca or sa aiba o existenta fericita si lipsita de orice forma de suferitnta dupa moarte. Eu nu cred ca exista constiinta dupa moarte, poate atomii care o data au format corpul meu vor fi parte din alte fiinte, plante sau anmale, sau chiar praf, dar ca eu ca si fiinta constienta sunt prezenta, mai mult, ca traiesc alturi de Iisus, e un scenariu ridicol. Din nou, nu vreau sa jicnesc credinta altora, e doar ceea ce eu cred. Si nu am ajuns la aceasta usor. Mi-au trebuit ani de cercetare si cautare. Sper ca si voi sa va gasiti adevarul personal, nu cel care si s-a inoculat din copilarie.

  20. Buna ziua.Am o intrebare,o nedumerire…cei care sunt anesteziati total,inaintea unei operatii,nu stiu absolut nimic.In acest caz,anestezia nu este vorba despre o moarte clinica ? Eu de exemplu am avut doua operatii,dupa revenirea din anestezie nu am stiut absolut nimic.Se poate explica acest fapt ? Va multumesc.

  21. Si eu m-am intrebat acelasi lucru, d-le Matei. Eu am fost anesteziata total in timpul unei operatii pe la 20 de ani si cand m-am trezit dr m-a intrebat ce-am visat.Eu am visat o calatorie in lumi paralele asa cum vb si dl Dulcan, a fost o senzatie extraordinara de bucurie,pace, fericire din care nu as fi vrut sa ma intorc.Eu nu citisem la acea varsta despre moartea clinica. Nu pot sa spun daca e lumea de dincolo sau nu, sau mintea mea in stare de relaxare. Odata am avut un vis premonitoriu ca un vecin care era suparat pe mine de ani de zile a venit sa se impace. Si chiar asa s-a intamplat. Am lasat gunoiul la usa si a batut sa-mi spuna ca il duce el. Si am multe intamplari ciudate in viata de zi cu zi..Cateodata mi se pare ca o iau razna, dar trebuie sa fie ceva dincolo de constientul nostru…

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii