Urs de mămăligă sau bulz dacic? (Album foto)

Posted on 13 august 2021 by Marin Teodora in Cunoaște România, Știri // 0 Comments

“Cașcavalul meu de-l luați,

De el nu vă saturați.

O să vreți să mai mâncați

Și apoi mă căutați:

De Ștefan Ioniță să întrebați!”

Cu aceste cuvinte te întâmpină nea Fane când dai de el la un festival în care merindele tradiționale sunt la mare preț! De data aceasta l-am întâlnit la Făgaraș Fest, ediția a II-a, ce-a avut loc în satul Nucșoara (6-8 august 2021), zonă binecunoscută pentru calitatea produselor lactate.

Dar la nea Fane m-am dus cu o întrebare: este sau nu este bulzul acesta, dacic? De ce-i spune toată lumea dacic, că doar porumbul a ajuns în Europa după descoperirea continentului american.

Răspunsul a venit scurt și la obiect: “Noi, ciobanii, facem bulz de sute de ani. O fi fost ceva făină sau mai știu eu ce folosit înainte de mălai! Era mei pe-atunci.

Dar aici nu meiul, făina sau mălaiul e important, ci brânza de burduf. Asta-i dă gust. Și dacă mai este și ținută în coajă de brad, atunci mănânci de te lingi pe degete.”

…. și l-am lăsat pe nea Fane să încingă grătarul pe care urma să perpelească câteva porții sănaătoase de bulz ciobănesc, că așa mi-a zis că se numește.

Făgăraș Fest, un festival al munților Făgăraș, își propune să pună în evidență ce a mai rămas din frumoasele tradiții de la sat, fie ele culinare sau artistice, meșteșuguri și alte meserii care aduc un farmec aparte satului românesc.

Drept pentru care am zis că este locul perfect pentru a afla care este adevărul despre acest bulz dacic, că tot erau grătarele incinse pe poiana din Nucșoara și coadă la bulzul auriu.

Tot vorbind și cu ceilelalți ciobani, am aflat că defapt acest fel de mâncare, atât de mediatizat azi și denumit Bulz Dacic, se numește de fapt Urs de mămăligă … acest nelispsit produs din bucătăria românească (la mămăligă mă refer!!!!).

Iată ce frumos vorbește Alexandru Vlahuță în volumul “Din trecutul nostru” despre mămăliga noastră cea de toate zilele: “Ele vedeau de casă, torceau, țeseau, creșteau copiii; bărbații, când nu erau în război, duceau la pășune hergheliile, cirezile de vite și turmele de oi, semănau în câmpiile roditoare de la poalele Carpaților grâu pentru negoț, și mei pentru hrana lor – străvechea mămăligă.”

Și, ca să nu-i supărăm pe cârcotași, am apelat și la o definiție cât de cât oficială a acestui fel de mâncare tradițională: “Ursul (sau bulzul, boț) de mămăligă este o mâncare specifică românească, prețuită de păstori, preparată din mămăligă bine fiartă și brânză sau urdă.

Din mămăligă se pune o bucată zdravănă pe o farfurie, se face cu o lingură de lemn o scobitură care se umple cu brânză sau urdă. Se adună marginile bucății de mămăligă dându-se formă rotundă și se coace pe grătar sau în cuptor.

Se poate mânca alături de lapte, diferite salate de crudități sau carne friptă.”