Un moment inedit al epocii ceaușiste: vizita lui Ceaușescu în Marea Britanie, în care a fost tratat… regește

Cu ani în urmă, circula o anecdotă conform căreia micul Ceaușescu a fost întrebat, de către învățătoarea sa, ce vrea să devină când se va face mare; răspunsul băiatului, urmat de hohotele nestăvilite ale celorlalți copii, a fost: „′Ege, ′ege vleau să fiu!”

Pentru cei care au trăit și în „Epoca de aur” este cunoscută plăcerea ciudată a lui Ceaușescu de a fi tratat precum un monarh (oferindu-i-se chiar și un sceptru), precum și dificultățile sale de exprimare verbală, care-l făceau să pronunțe unele cuvinte într-un mod ce nu făcea o impresie prea bună. Dorința sa de a fi preamărit derivă din complexul de inferioritate dezvoltat pe când era doar un copil sărac, un ucenic umil la o cizmărie, în vreme ce dificultățile de exprimare i se trăgeau, se spune, de la loviturile încasate în închisoare.

Cu toate că unii au avansat ideea că liderul României comuniste n-ar fi fost prea dotat din punct de vedere intelectual, cei care l-au cunoscut direct spun că lucrurile nu stăteau deloc așa, că avea o înțelegere rapidă, la prima citire, a unor chestiuni politice, legislative și economice complexe, ce altfel ar fi necesitat un studiu îndelungat. S-a mai spus și că ar fi avut o bună memorie. În caracterizările de partid, datând din perioada în care nici nu se punea în discuție să devină conducător al statului, Ceaușescu era descris drept „inteligent”, dar și lipsit de „atitudine tovărășească”, „dur”, „ironic”, „încrezut”, dornic să parvină.

Deși Ceaușescu n-ar fi putut fi „acuzat” în veci că ar fi fost un intelectual de calibru, se mai afirmă că în anumite domenii, precum istoria românilor sau folclorul, cunoștințele sale erau destul de consistente. Exista, pe undeva, chiar și o poezie patriotică atribuită lui Ceaușescu. Cu bunele și relele sale, nu există român să nu aibă o opinie – bună sau rea – cu privire la omul care a condus destinul României vreme de aproape un sfert de secol. Opiniile românilor variază între cele două extreme: preamărirea și învinovățirea sa de toate relele posibile (fiind atenuată astfel culpabilitatea gravă a unor securiști, nomenclaturiști și altor profitori ai regimului comunist).

Chiar dacă n-ar fi putut deveni vreodată rege, lucru care contravenea doctrinei comuniste pe care o propovăduia, Ceaușescu a fost tratat, adesea, în această ciudată manieră. Și nu numai în țară. La 13 iunie 1978, Nicolae Ceaușescu și consoarta sa erau primiți, în vizită, de către regina Marii Britanii. Și încă ce primire! Se pare că era primul dintre liderii de stat comuniști care fusese întâmpinat cu un asemenea fast, în Regatul Unit.

Regina l-a plimbat pe Ceaușescu cu trăsura, un tratament rezervat doar marilor lideri ai lumii. Cunoscând mentalitățile specifice contextului, e mai greu de crezut că Elisabeta a II-a ar fi avut vreo simpatie deosebită pentru fostul fiu de țăran și ucenic de cizmar. Însă cel mai puternic și mai bogat cap încoronat al lumii avea tot interesul de a-i face lui Ceaușescu o primire împărătească, știind că avea de-a face cu un lider cu atribuții extinse și că de deciziile acestuia depindea realizarea consistentelor interese economice pe care Marea Britanie le avea în țara noastră.

Se intenționa, în primul rând, colaborarea în domeniul industriei aeronautice, mai precis construirea de aparate de zbor și propulsoare pentru acestea, dar și dezvoltarea unor afaceri avantajoase în alte ramuri ale industriei. Unele proiecte s-au materializat, altele nu. Interesant este că o mare putere a secolului XX considera foarte important tratamentul acordat României, lucru la care a contribuit și politica lui Ceaușescu de frondă față de sovietici.

Încercând să obțină bunăvoința „stejarului din Scornicești”, Callaghan, premierul (laburist) de atunci al Marii Britanii, se referea la Ceaușescu ca la un „om de stat la nivel mondial”. Lingușitorilor din țară li se dăduse apă la moară chiar din lumea democrată.

Vizita de patru zile a „înaltului oaspete” venit din Carpați a fost acompaniată de evenimente culturale – expoziții de artă autohtonă, proiecții de filme românești și concerte ale unor artiști români. Nici măcar Margaret Thatcher, „Doamna de fier”, nu privea cu indiferență vizita lui Ceaușescu. Mai înainte de plimbarea cu caleașca, sosirea celor doi Ceaușești a fost salutată cu bubuituri de tun. Ce mai contau câteva ghiulele în minus, când miza erau vagoanele de dolari! Mai înainte de a fi poftiți să-și ocupe locurile în calești (Ceaușescu mergând, alături de regină, în primul vehicul regal), celor doi le-au fost prezentați cei mai importanți membri ai familiei regale, printre care și prințul Charles.

A fost un episod inedit al istoriei românilor. Și un motiv de reflecție adâncă asupra naturii umane și caracterului imprevizibil al destinului individual și național – indiferent de factorii care-l determină!

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse informații: adevarul.ro, wikipedia.org, jurnalul.ro

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină