Timișoara, schimbarea gărzii. Bine-ați venit în neo-Kakania!

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): În perioada 1804–1867 a funcționat, în Imberiul Habsburgic, expresia „Kaiserlich-Königlich” (devenită ulterior „Kaiserlich und Königlich”) care, în românește, s-a tradus prin „chezaro-crăiesc”. „Kaiserlich und Königlich” a circulat și cu abrevierea K.K. Primul K se referea la titlul de Împărat (Kaiser) ales al Sfântului Imperiu Roman, pe care-l purta monarhul de Habsburg, iar al doilea K se referea la diversele coroane regale ale monarhului (Coroana sfântului Venceslau, a lui Ștefan, a Croației, a Slavoniei, a Dalmației etc.). Monarhia imperială și regală (k. u. k.) a fost numită popular și „Kakania“, iar viața în cadrul monarhiei se numea „kakanică“.

Am făcut acest preambul pentru a lansa o temă de gândire în legătură cu inaugurarea, sâmbătă 12 mai, a ceremonialului schimbării gărzii în Timișoara, eveniment spectaculos și oarecum decorativ în contextul anului Centenar al Marii Uniri. Ideea organizarii unei astfel de ceremonii la Timișoara a apărut odată cu schimbarea la față a centrului istoric, iar inițiativa a aparținut lui Vasile Sopon, președintele Asociației Eugeniu de Savoya. Dupa o pauză de două săptămâni, la Timișoara ceremonialul de schimbare de gardă se va ține doar o dată pe săptămână, în fiecare zi de sâmbătă, în Piața Libertății.

Asemenea ceremonii sunt o mare atracție pentru turiști și ele se desfășoară în cam toate capitalele lumii. Cele mai spectaculoase sunt la Londra (Palatul Buckingam), Vatican, Atena, Valletta (capitala Maltei), Stockholm etc.,  dar și la Praga, Moscova, Budapesta și chiar Chișinău. Dar, în TOATE, elementul proeminent al spectacolului – ca și sensul profund al întregului ceremonial – este cel militar-identitar, cu trimitere la eroismul specific al poporului sau țării reprezentate.

La Timișoara, perioada de maximă glorie militară a fost cea din timpul lui Iancu de Hunedoara, care a fost, printre altele, și comite de Timișoara. Se putea găsi, cred, un ceremonial românesc adecvat personalității acestuia. Autoritățile au preferat totuși uniformele habsburgice de pe vremea „Kakaniei”. Sunt frumoase, într-adevăr, dar nu reprezintă istoria noastră, ci istoria unui imperiu împotriva căruia am luptat.

Același lucru s-a întâmplat la Alba-Iulia, unde ceremonialul schimbării gărzii este tot un produs „made in Kakania”. Nu se putea găsi și aici o soluție românească? Soldații lui Mihai Viteazu (primul unificator al Țărilor Române) n-aveau și ei uniforme? Și, în sfârșit, toate acestea nu au și ele un subtext? Întreb, nu dau cu parul. Bine-ați venit în neo-Kakania!

Miron Manega

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină