Tezaure de… scandal internațional (FOTO)

Mii de piese de tezaur cu o valoare inestimabilă încă sunt în dispută între diferite state, după ce au fost sustrase sau vândute în vâltoarea istoriei sau în circumstanţele dubioase ale pieţei negre, trecând graniţe şi iscând astfel controverse nesfârşite.

Problema apartenenţei tezaurelor la un stat sau altul este şi azi cât se poate de contestată.

Pe de o parte, există principiul ca acela care a găsit comoara s-o poată păstra, pe de altă parte, statele se luptă pentru artefacte care sunt considerate definitorii pentru moştenirea lor culturală.

Iată câteva exemple, cu menţiunea că piaţa neagră în domeniu se ridică la peste 6 miliarde de dolari anual.

Rosetta Stone a fost descoperită în Egipt de un ofiţer francez, în 1799. Obiect inestimabil, este considerat cheia descifrării hieroglifelor care să facă lumină asupra secretelor Egiptului antic.

Achiziţionată de britanici, a fost transferată la „British Museum”, care refuză şi azi s-o înapoieze, în ciuda insistenţelor autorităţilor egiptene.

Statuile Elgin, o colecţie de piese statuare din marmură, au fost de mult timp în dispută între Grecia şi acelaşi „British Museum”, arată thejakartapost.com.

Mutat în Marea Britanie de un fost ambasador în secolul al XIX-lea, ansamblul este una dintre mândriile instituţiei muzeale, astfel încât nici intervenţia UNESCO nu l-a determinat pe premierul David Cameron să răspundă pozitiv cererilor de retrocedare venite din partea Atenei.

Un gest care a aprins şi mai mult polemica a fost făcut la sfârşitul anului trecut. În timp ce Marea Britanie se află în linia întâi a sancţiunilor asupra Rusiei, din cauza intervenţiei sale în Ucraina, „British Museum” a anunţat că celebrează cea de-a 250-a aniversare a unui muzeu din Sankt Petersburg împrumutându-i tocmai această efigie a culturii greceşti, pe care o descrie ca fiind „ambasador de marmură pentru un ideal european“.

Reacţia a venit imediat: premierul grec, Antonis Samaras, a descris decizia ca pe o „provocare pentru poporul grec“: „Partenonul şi sculpturile sale au fost prădate. Noi, grecii, ne identificăm cu istoria şi cultura noastră, aşadar nu putem fi fragmentaţi, împrumutaţi sau repartizaţi”.

La rândul său, Diamantul Koh-i-Noor („Muntele de lumină”), unul dintre cele mai mari din lume, a fost „pradă de război” a englezilor, care l-au luat din India şi l-au dăruit reginei Victoria.

În ciuda apelurilor ţării de provenienţă, piatra preţioasă de 105 carate, veche de 5.000 de ani, împodobeşte coroana ce face parte din bijuteriile Windsor ale familiei regale britanice.

Şi tot în dreptul Marii Britanii poate fi punctată o altă dispută: China solicită repatrierea a 23.000 de piese imperiale de mare valoare, aflate în capitala britanică încă din secolul al XIX-lea.

Şansele de a le recupera sunt momentan minime, „British Museum” argumentând de fiecare dată că „tezaurele fac parte din patrimoniul mondial şi sunt mult mai vizibile publicului dacă sunt expuse la Londra”!

Din galeria celor peste 5.000 de piese antice pe care Egiptul le revendică în toată lumea face parte şi bustul lui Nefertiti, descoperit de arheologul german Ludwig Borchardt în 1912, expus la Muzeul „Neues” din Berlin şi care atrage peste un milion de vizitatori an de an.

„Este un ambasador al Egiptului la Berlin”, consideră prof. Hermann Parzinger, preşedintele Fundaţiei „Moştenirea Culturală a Prusiei”. Şi Turcia a pornit o aprigă campanie prin care încearcă să repatrieze piese de inestimabilă valoare.

Printre ele, marmura intitulată „Pescar bătrân din Aphrodisias”, artefact vechi de 2.000 de ani, aflat tot la Berlin, în Muzeul „Pergamon”.

Partea germană afirmă că a achiziţionat lucrarea legal, de pe piaţa de artă, astfel încât nici gând s-o înapoieze. O altă comoară pe care Ankara o revendică se află peste ocean, la Institutul care aparţine de Universitatea Harvard.

Este vorba despre Tezaurul Sion, colecţie de obiecte preţioase din secolul al VI-lea, achiziţionat de asemeni de pe piaţa de artă, de la un… dealer, în 1966.

De menţionat că restul pieselor din colecţia Sion se află la Ankara. Şi tot în SUA, mai exact la Institutul Oriental din cadrul Universităţii din Chicago, încă sunt 5.000 de tăbliţe antice care aparţin moştenirii culturale a Iranului.

Şi disputele teritoriale au un rol în traseele sinuoase ale comorilor. Astfel, acelaşi templu poartă două denumiri –  Preah Vihear sau Khao Phra Viharn – întrucât Cambogia şi Thailanda afirmă fiecare că fâşia de pământ pe care este amplasat îi aparţine.

Proprietatea asupra monumentului este în dispută din 1950. Când Curtea Internaţională de Justiţie a dat câştig teritorial de cauză Cambogiei, Thailanda s-a retras din… Curtea Internaţională de Justiţie!

Există însă şi cazuri de rezolvări ale acestui tip de dispute. Pentru a demonstra că se poate ajunge la consens între state, menţionăm înapoierea către Etiopia a Obeliscului din Axum, care s-a aflat în Italia timp de şapte decenii.

Interesant de remarcat este faptul că autorităţile de la Roma au suportat costul repatrierii, de aproape 8 milioane de dolari.

Tot în galeria rezolvărilor fericite se află şi încheierea unui secol de controverse între statul Peru şi Universitatea Yale, aceasta din urmă sfârşind prin a returna cele 40.000 de artefacte – vase, bijuterii, rămăşiţe pământeşti – sustrase din Machu Pichu la începutul secolului XX, punctează businessinsider.com.

Aşadar, care este regula păstrării unui tezaur naţional? Teoretic, comorile aparţin statelor care le-au creat.

Un exemplu recent este sentinţa prin care o companie americană care a descoperit 600.000 de monede, în valoare de 500 milioane de dolari, pe epava unui vas spaniol a fost obligată să returneze tezaurul Spaniei.

Dar sunt acestea „bunuri” ale Spaniei dacă se ia în considerare faptul că aurul şi argintul în chestiune fuseseră luate din Peru, pe vremea când această ţară era colonie spaniolă?

În practica generală, aşa cum am arătat mai sus, guvernele refuză să returneze artefactele aduse în ţările lor de valurile istoriei şi care le „îngroaşă” încasările turistice.

România dezbate de mult timp cu Rusia problema tezaurului românesc şi a returnării lui de către Moscova. În timp ce aceste demersuri înregistrează mai mult sau mai puţin succes, alte comori rămân în muzee din străinătate.

Cele mai multe astfel de tezaure româneşti au fost descoperite în Transilvania, pe vremea stăpânirii ungurilor, respectiv a austriecilor, când autorităţile au intrat în posesia lor.

Astfel, un excepţional tezaur a fost descoperit la Sânnicolau Mare, în 1799. Această comoară era alcătuită din 23 de obiecte de aur, în greutate totală de peste 10 kg.

După recuperarea ei de către autorităţile habsburgice, comoara a fost inclusă în colecţia Curţii Imperiale austriece.

Actualmente se află la „Kunsthistoririsches Museum”, din Viena. Mai târziu, începând cu anul 1867, pe valea superioară a râului Buzău, la Crasna, judeţul Covasna, au fost descoperite aproximativ 20 de bare din aur.

Unele au fost tăiate în bucăţi, pentru a fi împărţite între descoperitori ori pentru a fi vândute. Se află la „Magyar Nemzet Museum”, din Budapesta, „Kunsthistorisches Museum”, Viena, „British Museum”, Londra, „Bibliotheque Nationale”, Paris, precum şi în colecţii particulare străine.

O parte dintr-un tezaur dacic, descoperit în zona Porţile de Fier, a ajuns în colecţia lui Franz Trau, din Viena, iar alte părţi din el au ajuns în SUA, la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit şi la „Metropolitan Museum” din New York.

În acesta din urmă se află şi un coif de argint descoperit la Agighiol, judeţul Tulcea. La muzeul din acelaşi oraş american se află şi un vas ornamentat cu motive dacice specifice.

Şi tezaurul de la Pietroasele era pe punctul de a fi „rătăcit”: a fost trimis în Rusia, pentru a fi salvat de armatele germane, austro-ungare şi bulgare în Primul Război Mondial.

Ruşii n-au mai vrut să-l înapoieze, dar în anul 1956, după încă un conflict mondial, comoara, de o valoare excepţională, s-a întors în ţară. Din anul 1971 este expusă la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Iar acestea sunt doar câteva dintre comorile ŞTIUTE.

 

 

 

 

 

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină