SENTINELEZII – membrii ultimului trib de pe planetă rămas în paleolitic. Acești insulari evită cu strășnicie orice relație cu străinii!

Insula Santinelei de Nord are dimensiunile Manhattan-ului și face parte din grupul de insule Andaman, ce se află în Golful Bengal. Această insulă găzduiește o misterioasă populație: sentinelezii. Insula Santinelei de Nord aparține Indiei și populația sa constituie și astăzi o enigmă. Se estimează că insula este populată de circa 60-70.000 de ani. Despre sentinelezi nu se știe mai nimic. Nici ce fel de limbă vorbesc. Nici cum își numesc insula de baștină, cu atât mai puțin ce obiceiuri și tradiții au. Motivul tuturor acestor necunoscute? E simplu! Sentinelezii refuză, cu îndârjire și cu o agresivitate extremă, la nevoie, orice contact cu străinii.
Se crede că sentinelezii sunt membrii ultimului trib pre-neolitic din lume care a rămas în izolare completă. Se mai crede că ei sunt descendenții direcți ai primelor populații care au ajuns în zonă din Africa, în urmă cu zeci de mii de ani. Nu este cunoscut numărul de sentinelezi. Ei ar putea fi între 50 și 400, majoritatea stând ascunși în pădurile ce acoperă insula.
Deși nu-s prea mulți la număr, agresivitatea lor este nemaiîntâlnită. Tribul este ultimul de acest fel care a mai rămas pe Pământ. Aproape întotdeauna îi atacă pe cei care se încumetă să se apropie prea mult de pământurile lor, indiferent de scop. I-au atacat pe naufragiați, dar și pe exploratori. Au ucis un pușcăriaș evadat, care a încercat să se ascundă pe insulă.
În urmă cu zece ani, doi imprudenți pescari indieni s-au apropiat prea mult de țărmurile aflate sub stăpânirea sentinelezilor. Străinii au fost uciși numaidecât. Atunci când paza de coastă indiană a încercat să recupereze trupurile celor două victime, asupra elicopterului a căzut o ploaie de săgeți.
Sentinelezii se află la stadiul de vânători-culegători. S-ar părea că n-au descoperit încă agricultura. Alte populații din Insulele Andaman au fost mai puțin reticente față de străini și prin urmare… astăzi sunt dispărute. Dar pe sentinelezi neîncrederea și agresivitatea i-au păzit de o asemenea soartă. Străinii nu le-ar putea schimba doar modul de viață, ci i-ar putea molipsi cu boli infecțioase (pojar etc.) care i-ar putea secera grabnic pe insulari, sistemele lor imunitare nefiind deprinse cu astfel de factori patogeni, din pricina izolării în care au trăit de mii de ani.
Marco Polo i-a portretizat pe sentinelezi ca indivizi extrem de războinici și de cruzi. Călătorii chinezi și arabi au încercat să ajungă pe insulă, dar, în semn de „bun venit”, băștinașii le-au trimis în cale săgeți câte n-ar fi putut duce, așa că oaspeții au trebuit să facă cale întoarsă. Insulele au fost ocupate, pe rând, de către birmanezi, britanici și niponi, dar niciunul dintre ocupanți n-a reușit să-i scoată pe violenții, izolații și neîncrezătorii sentinelezi dintr-ale lor obiceiuri.
Dieta sentinelezilor e alcătuită în principal din nuci de cocos și din pește, plus ierburi și fructe de pădure. Își diversifică meniul vânând păsări și broaște țestoase. După 1990, un antropolog indian, pe nume Triloknath Pandit, le-a oferit sentinelezilor haine, oglinzi, cuțite, nuci de cocos și chiar un purcel viu. Sentinelezii au prins purcelul de îndată, l-au omorât și l-au îngropat în nisip. Antropologul spunea că, spre deosebire de alte populații rămase într-un stadiu civilizațional primitiv, sentinelezii nu pot fi îmbunați cu ajutorul darurilor.
Atunci când s-a încercat înduplecarea lor în acest fel, sentinelezii le-au întors spatele vizitatorilor și s-au așezat pe vine, ca și cum ar fi defecat. Astfel și-au arătat ei intenția de a-și insulta oaspeții nedoriți, precum și disprețul pentru aceștia și pentru cadourile lor.
În ultimii ani, nu s-a mai încercat stabilirea unor legături, din teama de a nu-i molipsi cu boli cărora nu le vor putea face față. De-acum încolo, sentinelezii vor fi lăsați să se bucure atât cât vor dori de izolarea pe care au ales-o și au apărat-o cu atâta înverșunare, secole la rând. Sunt șanse mari să le fie cel mai bine, așa, în micul lor paradis!
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse: www.thevintagenews.com, wikipedia.org
Imagini: onakwetu.com, termometropolitico.it
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Da, m-a emotionat.