Secuii deznaţionalizaţi – agenţi ai maghiarizării
Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): Restabilind adevărul istoric la începutul erei României Mari, Nicolae Iorga preciza: ”Cu secuii avem o simbioză, adică o viaţă împreună. Cu ungurii, numai o vecinătate. Deosebirea este esenţială”. Numai că această ”simbioză” a făcut ca, practic, sub ochii părinţilor noştri, să se nască din români şi secui… ”maghiari”.
Cu doua secole mai devreme, în 1711, eşua ultima încercare a românilor, ungurilor şi secuilor de a stăvili împreună ofensiva imperială şi catolică a Habsburgilor – Războiul Curuţilor (1703-1711). Un mare istoric, secuiul Cserei Mihaly (1668-1750), îşi îndemnase compatrioţii: ”Cel puţin de acum încolo să înveţi, Transilvanie/ Tu, draga mea ţară,/ Să trăieşti în pace alături de fraţii tăi sub/ acelaşi acoperişi;/ Nu-i mai apăra cu atâta uşurinţa pe cei din Ungaria/ Ca să nu mai suferi cum suferi acum din pricina/ cumplitei nedreptăţi”.
Sate secuiești, adică maghiare,cu locuitori majoritar ortodocși. Deznaționalizați treptat prin ofensiva catolică a veacurilor XIII-XV, prin legislația ungară privind statutul de nobil și limba oficială, apoi prin Contrareforma și ofensiva catolică romano-germană, în veacurile XVI-XIX, secuii au căzut pradă „legilor de maghiarizare” din 1867-1918. Chiar dacă au trăit sute de ani „amestecați” cu românii. Și, o dată maghiarizați, au devenit un agent patogen extrem de virulent de transmitere a „bolii”. Sate românești, în secolele XIII-XIX, ca Bodogaia, Eliseni, Porumbenii Mari etc. din bazinul Târnavei Mari, sunt astăzi „secuiești”, adică maghiare! Atestat ca sat românesc din 1211, Micloșoara mai amintește astăzi de români doar prin crucile din cimitir pe care se pot citi nume ca: Ola Micloș, Bocor Gyorgy, Vaida, Drăguș, Pintea, Macovei, Baduy, Vaszi Istvan etc.
La 1584, Antonio Possevino nota că printre secui trăiesc multi vlahi care nu știu ungurește. Dar care continuau să treacă la catolicism, precum cei din Vlăhița. Și, o data trecuți… Lexiconul lui I. Lenk din 1835 nota că, din cele 500 de sate ale secuimii, 130 sunt românești iar în 122 populația este amestecată. Între 1920 și 1940 doar în 30 din satele menționate mai erau vorbitori de română. Astăzi… Ultimul recensământ oficial unguresc, din 1910, recenza în secuime 612.000 persoane, din care 114.270 vorbitori de română. Dar, ciudat, ortodocși erau mai mulți: 138.763!
Trăgând cu tunurile în românitate și ortodoxism, generalul Bucov menționa, la 1761 că, în cel mai intens ungurizat „scaun” de secuime, Odorhei, din 102 sate, 99 sunt locuite de români. Cinci decenii mai târziu, Alexa Dușa pentru Covasna și groful Domokos Teleki (el însuși urmaș al renegatului român Mihai, „porcarul valah” care, potrivit Suzanei Lorantffy, adoptase numele satului Teleki) pentru Trei Scaune consemnau că „mare parte dintre țărani fiind români sunt de credința veche; aici românii își uită graiul pe care aproape numai popii lor îl cunosc: confesiunea și-o păstrează însă peste tot”.
Hunfalvi Pal: „Între secuii de azi, o parte este de obârșie românească”
Dupa revoluția de la 1848, când românii ardeleni au luptat alături de imperiali împotriva bandelor lui Kossuth, pentru păstrarea ființei lor naționale, guvernatorul Wolgemuth propunea (1849-1850) măsuri de stăvilire a maghiarizării românilor din secuime. Tardiv – nota ziarul budapestan „Kronika”, în 1867, deoarece fuseseră deja maghiarizați 30.000-40.000. În sate românești, ca Tulgheș, Lunca de Jos, Joseni, Ditrău, Remetea, Lazărea, Valea Strâmbă, la 1839, doar antroponimele mai amintesc de români (Csortan, Baicu, Danciu, Ivancso, Lucacs, Ghenciu, Moga, Olah, Sztupar, Bogdan, Vakar, Todor, Koszta, Koszma, Tofan, Koszti, Buszdugan, Kolumban, Krojitor, Kozsokar, Puja etc.). La Ciceu, Șoimeni, Lăzărești, Tomești, declarate „curat” ungurești în 1900, se constata că toata antroponimia era românească. La Mădăraș, Frumoasa, Racu, întâlnim pe „ungurii” Babeș, Buta, Gheorghi, Korbea, Markus, Raduly, Szava, Ștefan etc., iar la Jigodin și Sâncrăieni pe alde Șerban, Boricz, Danko, Vakar, Kozma, Nedelko, Vasuly, Popul etc.
Istoricul Hunfalvi Pal, pe numele de naștere Paul Hunsdorffer, deci el însuși un maghiarizat, nota la sfârșitul veacului XIX: „În general, considerăm neîndoielnic faptul că, între secuii de azi, o parte este de obârșie românească”. Iar etnograful german Rudolf Bergner (1860-1899) era în măsură să stabilească etapele procesului: I. etapa bilingvismului – acceptarea, ca a doua limbă, a „maghiarei” (se dădea ca exemplu satul Voslobeni de lângă Gheorghieni); II. etapa uitării limbii natale, dar păstrarea confesiunii ortodoxe (ex. Satul Joseni); III. etapa finală, a pierderii confesiunii.
Secuii l-au sprijinit pe Mihai Viteazu, dar au sfârșit prin a fi maghiarizați prin religie și limbă
Așa s-a făcut că, numai în ultima sută de ani, zeci de sate românești au devenit „secuiești”, adică ungurești: Varghiș, Racoșu de Sus, Aita Mare, Beliu, Ivănești, Cernatu de Sus și de Jos, Dobolii, Brateș etc. În alte zeci de localități, doar bisericile ortodoxe părăsite mai amintesc de originea românească a locuitorilor: Bodogaia, Lăzăreni, Curteni, Sărata, Budin, Mărtiniș, Daia, Corund (catolicizat la 1720), Angheluș, Ghidfalău, Olteni etc. În multe altele, doar vechile cimitire mai amintesc originea curat românească a locuitorilor, chiar dacă, uneori, și numele de pe cruci au fost maghiarizate: Jigodin, Șoimeni, Păuteni, Ciceu. Iată de ce, când procesul continuă sub ochii noștri, la Zagon, de exemplu, când alde Damacea (Domokos), Cojocaru (Kozsocar), Columba(n) sau Radu(ly) susțin în parlamentul țării nu interesele românești, ci pe cele ale „Europei”, ar trebui să ne îngrijorăm și să luăm măsuri. Cel puțin să explicăm autenticei Europe, nu „Europei” Sfântului Ștefan care moare de dragul și de grija noastră, că tot tam-tam-ul cu deznaționalizările în România în timpul regimului „comunist” și după nu este altceva decât povestea hoțului care strigă, când e prins, … „Hoții!”.
O datorie civică și europeană: să-i sprijinim pe secui să redevină ei înșiși! Entitate, așadar distinctă, trăind un mileniu în mediul românesc, influențați de – și influențând la rândul lor pe – români, secuii au rezistat cu eroism tendințelor regalității ungare de a le încălca privilegiile, i-au sprijinit pe autohtoni să-si realizeze aspirația milenară de unitate, în epoca lui Mihai Viteazul, dar au sfârșit prin a fi maghiarizați prin religie și limbă. Și au acționat, la rândul lor, ca agenți de maghiarizare în mediul românesc. Și continuă această acțiune asupra ceangăilor (români catolici în satele din Subcarpații Moldovei).
Nicolae Iorga: „Nu țin a-i preface în buni români, dar cel puțin să-i deprind cu țara aceasta”
Problema secuilor, inițial avari, apoi și români maghiarizați – problemă acută astăzi – a stat în atenția oamenilor politici din deceniile interbelice ale „democrației-etalon”, pentru unii „soluția” cea mai potrivită pentru toate părțile fiind propusă atunci de Nicolae Iorga în ședința Senatului din 8 aprilie 1935: „Câte comune din secuime le-ați trecut la Roman, Bacău, Putna? Deși trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul țării noastre. Și nu țin a-i preface în buni români, dar cel puțin să-i deprind cu țara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoți din văgăună, să vină să vadă românul la față; să nu-și închipuie că românul e numai un funcționar, un jandarm, un soldat; din contra, să-l vadă în față că e un om zdravșn, cu calități și însușiri pe care un secui, adesea si el un român desnaționalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce ați început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera și orice amintește faptul că poporul românesc a trăit în provincii create și dominate de străini trebuie să dispară!”
Vom ține oare astăzi seama de sfatul inegalabilului Iorga? Sau, de dragul așa-zisei integrări în Europa, vom adopta opiniile asasinilor săi și vom da o mână de ajutor „latrones gentium”, sprijinindu-le ultima găselniță în domeniul „armelor de nimicire în masă” – așa-zisa „legitimație de maghiar”. (Atenție! Nu de ungur, ci de „maghiar”, cum scrie la Constituția Ungariei dualiste.) „Spiritul european”, nu tolerant, ci umanist și reparator vis-à-vis de minoritaăți, ne-ar impune să ne aplecăm cu dragoste asupra secuilor de astăzi. Pe cei de origine română să-i ajutam să revină acasă, iar pe ceilalți, urmașii avarilor, să-și redescopere trecutul „de neam ales”, limba, tradițiile, unicitatea. Chiar și prin excursii de studii și documentare în Caucaz și nordul Mongoliei! Pentru că ar fi absurd ca, din români și avari, la început de mileniu III, să continue să se nască himera dualista numită „maghiari”!
Un articol de Col. (rez.) dr. Mircea Dogaru
Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
dupa ultimele cercetari reiese ca secuii din romania sunt de fapt daci liberi din nordul regatului dacic slavizati dupa ce au fost mutati in polonia de azi iar mai apoi au fost maghiarizati dupa ce au fost mutati dinou in transilvania de catre stapanirea straina si ilegala dar si imorala a maghiarilor. limba vorbita in secuime nu este maghiara ci o limba romaneasca arhaica schimbata dupa slavizare si maghiarizare dar care se poate intelege destul de usor de fiecare roman fara a fi nevoie sa cineva care vorbeste romana sa studieze limba vorbita in secuime
cita vreme vom avea politicieni tradatori de neam si tara avizi de putere si care fac concesii ungurilor din dorinta de putere nu vom realiza nimic pt cei care au fost asupriti si deznationalizati sute de ani .nu mai vorbesc ca ue a adoptat ideea disparitiei de stat national si urmareste m.e.t.i.s.a.r.e.a. cu aducerea migrantilor arabi
secuii sau de la secure securenii oamenii padurilor nu au fst niciodata unguri decat dupa 1947 prin procesul de maghiarizare fottata realizat de armata rosie a lui stalin
cetatile dacice din covasna, harghita , brasov si mures ar trebui refacute iar padurile si muntii pusi sub administrarea romanilor care ar deveni administratori ai acestor cetati dacice
http://glasul-moldovei.blogspot.ro/2014/06/unde-e-granita-etnica-romaneasca-la.html
tot in aceasi pagina observati ca in secolul 19 (in jurul anului 1850) pe harta ungureasca Secuii apar a fi o populatie de origine slava insa cel mai probabil nu nici slavi nu erau ci puteau sa fie insa chiar daci liberi slavizati undepa in polonia de azi de unde au revenit in transilvania. de aici asemanarile de limba, port, obiceiuri si traditii dar si cantece despre zone asemanatoare cu transilvania actuala , cantece care ar fi putut fi scrise doar de catre dacii liberi
Ungaria incă stă ca un ghimpe in coasta României! Propaganda ungurească actuală e incărcată de dispret fată de poporul român rămas neclintit in vatra unde s-a născut desi e supus la deformarea propriei istorii! Transilvania, pământ românesc, a fost colonizată cu unguri. Ungaria a devenit stat unitar, omogen pe 4 iunie 1920 prin Tratatul de la Trianon. Ungurii denaturează adevărul istoriei natiei române si a României prin dezlăntuirea unei propagande mincinoase In secolul al 18-lea Ungaria a dus o ,, luptă stiintifică impotriva dreptului românesc” in timp ce poporul român lupta pentru afirmarea acestor drepturi. Sub regele Sigismund de Luxemburg propaganda de a-si insusi ictoria românească de la Rovine impotriva lui Baiazid Trăsnitul si a o prezenta la Paris ca victorie ungară, in Cronica Saint Denis—drept buletin oficial al regatului Frantei.” Ungurii au furat istoria românilor. Adevărul este că Baiazid a fost invins de Mircea la Rovine si Sigismund de Luxemburg si-a insusit fals victoria impotriva lui Baiazid. Sigismund s-a lăudat (fals)că a luptat corp la corp cu Baiazid. Realitatea e că Baiazid si Sigismund s-au văzut după două luni vestea solilor Ungariei la venetia apoi pe malutile Senei in iulie 1395.. Regele Frantei Carol al VI-lea a ordonat să se tragă clopotele la catedrala Notre Dame din Paris in semn de proslăire a eroului fals Sigismund. Baiazid a afirmat că s-a intâlnit cu Sigismund dar după un an de la câstigarea victoriei de la Rovine de către domnitorul român Mircea. In Cronografia si Istoriografia universală sunt redate corect luptele seculare de apărare duse de nevoie de către români. Dar vitejia românilor s-a minimalizat in paralel cu dezinformarea , negarea, furtul istoriei in folosul altora. In prezent poporul român are parte de aceleasi nedreptăti.Poate de aceea românii pleacă masiv din propria lor vatră.