Saalburg, un fort care a protejat granița dintre Imperiul Roman și teritoriile tribale germanice (Foto)

Încă din timpuri preistorice, rutele comerciale precum Lindenweg sau Linienweg legau câmpia Rin-Main cu bazinul Usingen, care fusese un centru de populație încă din neolitic.

Astfel de rute ar fi urmat un curs de la gura Nidda de lângă Höchst, spre nord, peste creasta joasă Taunus, la fel ca și moderna Bundesstraße 456.

O locație de-a lungul căilor de comunicații majore este aproape întotdeauna egală cu o importanță strategică.

Astfel, nu este deloc surprinzător faptul că pasul de munte de lângă Saalburg a fost pentru prima dată fortificat de trupele romane în timpul războaielor lui Domițian împotriva Chatti (81-96 d.Hr.), când au fost ridicate două incinte simple de pământ (Schanzen A și B, situate între fortul restaurant și drumul modern).

Cele mai timpurii examinări ale sitului au fost întreprinse între 1853 și 1862 de către Societatea Antiquară din Nassau sub conducerea lui Friedrich Gustav Habel (1793–1867).

Dar marele impuls către arheologia romană provincială în Germania a venit în 1892, când Reichs-Limes-Kommission (Comisia Imperială pentru Granițele Romane), condusă atunci de Theodor Mommsen, a început să cerceteze cursul Limes Germanicus în întregime, ca precum și locația tuturor forțelor sale.

În cursul acestui proiect enorm, nefinalizat de zeci de ani, arheologii însărcinați cu această porțiune de limes, Louis Jacobi (1836–1910) și fiul și succesorul său Heinrich Jacobi (1855) au continuat o explorare intensivă a Saalburg și a împrejurimilor sale. –1946).

În 1897, Kaiserul Wilhelm al II-lea, în urma unei sugestii a lui L. Jacobi, a ordonat reconstrucția fortului Saalburg conform rezultatelor detaliate ale săpăturii sale.

Ca urmare, Saalburg a devenit cel mai complet reconstruit fort de pe întregul limes. De asemenea, găzduiește Muzeul Saalburg, una dintre cele mai importante două instituții dedicate studiului Limesului german (cealaltă fiind Limesmuseum din Aalen).

Din 1967 până în 1993, muzeul a fost condus de binecunoscutul arheolog Dietwulf Baatz, ale cărui numeroase publicații au stimulat un interes larg pentru arheologia romană provincială cu mult dincolo de cercurile de specialitate.

Remontarea fortului la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a dus la un interes sporit din partea populației locale, inclusiv a vizitatorilor care folosesc centrul spa din Bad Homburg.

Pentru a oferi un acces confortabil, compania de tramvai Bad Homburg a construit o legătură feroviară directă, Saalburgbahn.

După o înflorire de dinainte de Primul Război Mondial, compania a fost grav afectată de inflația postbelică și de o scădere masivă a numărului de vizitatori la spa.

În cele din urmă, serviciul a fost închis. Au rămas puține urme ale terasamentului său și ale stației (închise). Astăzi, la fort se poate ajunge cu un autobuz orar din Bad Homburg

Foto wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină