Hora de la Frumușica – suportul antropomorf cucutenian, are 6.000 de ani vechime

Hora de la Frumușica este efigia Muzeului din Piatra Neamț, având o vârstă estimată la 6.000 de ani. Opera cucuteniană este de fapt un suport antropomorf  compus din șase statuete feminine, văzute din spate, înlănțuite într-o horă. Descoperită în anul 1942 la locul numit „Cetățuia” din satul Bodeștii de Jos, jud. Neamț, aceasta este una dintre capodoperele culturii Cucuteni.

Meșterul cucutenian nu a modelat decât șoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul plastic din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunțat la modelarea capului, brațelor și picioarelor, dar prin decupări ovale pe două registre conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observație, rezultatul fiind de o sinteză genială.

Cronicarii și istoricii care au văzut ansamblul acesta ceramic au spus că femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belșug și grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roșu al grupului.

O întrebare pare să preocupe de câtva timp pe arheologie: „există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini?”  Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit acestă piesă, a fost inspirat când a numit-o „Hora de la Frumușica”. Alte vase de acest tip cu „Hore”, aparținând Culturii Cucuteni, au mai fost descoperite Berești (jud. Galați), la Larga – Jijia – Iași (cel mai vechi, cu șase figurine), Traian – Dealul Fântânelor, Trușești – Botoșani și Târpești – Neamț. Reprezentante ale Marii Zeițe, zâne sau sânziene, prin numărul acestor artefacte ne semnalizează și importanța mesajului pe care le poartă acestea:  numai prin colaborare și prin efort colectiv poți reuși într-o mare întreprindere!

Conf. univ. dr. George V Grigore

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină