Războiul de țesut din gospodăriile sătești (FOTO)

Posted on 12 august 2021 by Marin Teodora in Cunoaște România, Dezvăluiri, Istorie // 0 Comments

“Tanti Viorico, mai au femeile, în vatră, războiul de țesut?”

“Nu, maică! De unde să mai aibă! Cine mai țeste! Ăle bătrâne nu mai sunt, ăle ca mine nu mai au timp și fetele tinere nu vor să mai țeste. Aleargă după cârpe chinezești.”

Zona Argeșului este renumită pentru frumusețea portului popular, pentru dibaăcia țesutului la război, dar ce colț de Românie nu este vestit pentru acest meșteșug?!

Păcat că se pierde, că rămâne doar în fotografii, în muzee și prea puțin în casele oamenilor. Am întâlnit-o pe tanti Viorica Olivotto, meșter popular din comuna Nucșoara, județul Argeș, la Făgăraș Fest.

O mână de om cu un zâmbet de-ți umple inima de bucurie, dar mai presut de toate, cu o poftă sănătoasă de-ai învăța pe cei din jur, ce a învățat și ea de la bunica ei: țesutul la război.

A venit la festival cu războiul de-acasă, cu lână și bucăți de cârpe ca să-i învețe pe curioși acest obicei străvechi. Cu o răbdare demnă de invidiat, a stat cu fiecare copil și tânar în parte și le-a arătat câte lucruri frumoase îți pot ieși din propriile mâini.

Tanti Viorica este profesoară la Nucșoara și Pitești. Le învață pe fete arta țesutului la război … „nu prea multe fete, că nu prea mai vin la ore”, zice ea cu o umbră de tristețe în glas, „dar și una dacă vine, eu stau și țes cu ea”.

A adus cu ea la festival și o expoziție impresionantă de costume populare, printre care o ie de mireasă de care este tare mândră și câteva costume de copil.

„Nu sunt ale mele” zice tanti Viorica, „le-am luat de la o mătușa din sat care s-a prăpădit. Copiii ei au zis că nu au ce face cu ele și mai bine să le iau eu.

Era cât pe ce să le mănânce flăcările că eu nu m-am dus la mătușă acasă după ce a murit. Aici la noi, nu te duci în casa mortului timp de 6 săptămâni de când l-a luat Dumnezeu. Și am așteptat.

Dar într-o zi (nu trecuseră cele 6 săptămâni) am trecut pe lângă curte și le-am văzut pe toate aruncate în ogradă, cu cartoane peste ele, gata să le ia focul.

Am intrat în curte și copiii mătușii mi-au zis că …. dacă nu am venit să le iau, ei le ard. Cum să le las să ardă? Le-am luat pe toate și le-am îngrijit. Acum mi-s tare dragi.”

Nucșoara este cea mai mare comună din România (43.709 hectare fără suprafața muntoasă), cea mai nordică și ultimă comună de pe valea Râului Doamnei, din județul Argeș.

Aici vii să te bucuri de frumusețea munților Făgăraș alături de oameni gospodari, de meșteri populari și de iubitori ai muntelui, de oameni ce te pun să mergi în căutare urmelor de zimbrii sau să descoperi tainele energiilor din stâncile și pădurile seculare.

“Legendele transmise pe cale orală vorbesc despre primul locuitor, refugiat în vremuri de restriște dinspre sud, așezându-se în punctul căruia și astăzi i se zice ‘Sub Nuci’ sau ,’Sub Nacă’, de unde și denumirea satului și mai apoi a comunei Nucșoara.

Dar vechimea în timp a așezărilor comunei este cu mult mai mare și mai bogată în evenimente, despre care pomenesc vechi amintiri și documente.

În cartea sa ‘Din bătrani’, Ion Slavici atestă un trecut de mai bine de 1300 de ani, relatând întamplări ale localnicilor, încă de pe vremea popoarelor migratoare, a Gepizilor și Longobarzilor în timpuri vitrege de istorie, când populația din sud își afla refugiul și apărarea, instinctiv aproape, în pădurile dese și masive, spre văile râurilor, în sus, pe culmile Carpaților noștri” aflăm de la primăria comunei Nucșoara.

“Terenurile comunei Nucșoara au aparținut în trecut anumitor boieri care, mai apoi, le-au cedat mănăstirilor Argeș și Brădet. După reformele agrare care au avut loc de-alungul anilor, acestea au intrat fie în posesia unor moșneni, fie a unor moșieri.

Dintre acestea amintim: Obștea Moșnenilor Brătieni – Argeș, Obștea Moșnenilor Nucșoreni-Pojarna, moșia lorguleștilor și moșia Paul.”

Iată din ce familii se trage și tanti Viorica, o bucurie de om care este azi păstrătoarea tainei țesutului la război în comuna de sub nuci!

Notă: Proiectul Făgăraș Fest este implementat de Fundația Conservation Carpathia, în parteneriat cu Asociația Ocolul Silvic Carpathia, Asociația de Vânătoare Piatra Craiului Făgăraș Conservation, SC Carpathia Agro & Finance SRL, Conservation Capital Consulting Ltd., Inspectoratul de Jandarmi Județean Argeș – Basarab I și ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, între anii 2019-2024, cu sprijin financiar din partea Comisiei Europene prin programul LIFE Nature și a Fundației Arcadia prin programul ELP – Endangered Landscapes Programme.