Războinicii celți foloseau, în luptă, un instrument asemănător cu… stindardul geto-dac. Se numea CARNYX și, prin sunetele emise, îi înspăimânta pe vrăjmași!

La misteriosul neam al celților, popor cu origini autohton-europene ca și înaintașii noștri pelasgo-traci, era folosit un instrument care prezintă importante asemănări cu stindardul dacic, vestitul cap de lup cu trup de șarpe reprezentat pe Columna lui Traian.

La fel ca și stindardul geto-dac, instrumentul cunoscut sub numele de carnyx era folosit în luptă, de către temuții războinici celto-gali. Între geto-daci și celți existau numeroase asemănări, în materie de obiceiuri, de religie și chiar de limbă. Asemănările pornesc nu doar de la o îndelungată conviețuire (pe parcursul căreia au existat și confruntări armate între cele două popoare, mai ales în vremea regelui Burebista), ci și de la originile etnice comune.

La celți, carnyx reprezenta un instrument muzical, un fel de trompetă de război, folosită în Epoca Fierului pentru mobilizarea războinicilor pe câmpul de bătălie, precum și pentru înspăimântarea vrăjmașilor. Aceleași funcții le avea și stindardul geto-dacic. Deosebirea este că șuieratul produs de acesta din urmă era determinat de către curenții de aer ce intrau prin gura larg deschisă a capului de lup, confecționat din metal. Carnyx, în schimb, funcționa la fel ca orice trompetă, fiind, în esența sa, un instrument de suflat și nu un stindard.

Instrumentul muzical de război al celților este cunoscut din scrierile cronicarilor romani. A fost folosit la atacul celtic de la Delphi (279 î.Hr.), precum și în confruntările ocazionate de către năvălirea legiunilor lui Iulius Caesar pe teritoriile galilor ori invadarea Britaniei de către armatele împăratului Claudius.

Între 300 și 200 î.e.n. carnyx-ul a fost utilizat în numeroase zone ale Europei. În anul 1816, în Scoția a fost descoperit carnyx-ul de la Deskford (Deasgard), confecționat din alamă, un metal pe care, în Antichitate, îl produceau doar romanii. Instrumentul respectiv a fost fabricat între 80 și 250 e.n.

În luptă, carnyx-ul era ținut vertical și, dat fiind că partea sa superioară se afla cu mult deasupra capetelor războinicilor celți, sunetele pe care le scotea puteau fi auzite foarte bine, de către membrii oștirii, chiar și în tumultul luptei. Se poate să fi fost folosit, în bătălii, și la emiterea semnalelor de atac și retragere, pentru cetele de luptători ale celților.

În rândul vrăjmașilor era stârnită teamă și confuzie, iar luptătorii celți se simțeau îmbărbătați, atunci când auzeau sunetul carnyx-ului. Partea superioară a instrumentului avea forma unui cap de animal – mistreț, lup sau cal. La celți, mistrețul era un animal căruia i se atribuiau puteri speciale, așa cum trebuie să fi fost lupul pentru străbunii noștri daci. Instrumentul celtic era folosit atât în lupte, cât și la ceremoniile nupțiale, funerare sau ocazionate de către numeroasele sărbători celtice, precreștine.

Partea superioară a carnyx-ului de la Deskford a furnizat informații suficiente pentru realizarea unor replici ale anticului instrument. Folosind materiale și tehnologii cât mai apropiate de cele antice, argintarul John Creed a realizat două reconstituiri ale instrumentului. Una dintre aceste replici este expusă la Muzeul Național al Scoției din Edinburgh.

Trompete de război similare au mai fost găsite în alte zone ale Europei, unde cândva au locuit populații celtice. Potrivit vintagenews.com, înainte de 2004 au fost descoperite fragmente ale unor astfel de instrumente în Elveția, Germania, Franța, Scoția și… România. Dacă, până atunci, aceste piese erau destul de rare, la Tintignac, în sudul Franței, au fost scoase la iveală, în penultima lună a anului 2004, șapte carnyx-uri, alături de o mulțime de săbii, vârfuri de suliță, scuturi și alte arme ori unelte folosite de către pribeagul și viteazul neam al celților – îndeaproape înrudit (deși unii istorici se codesc s-o admită) cu strămoșii noștri traco-geto-daci.

 

Surse: wikipedia.org, www.thevintagenews.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină