Râpa Roșie – rezervația geologică ce îți trezește interesul prin măreția sa și prin reliefurile bizare, asemănătoare celor din Marele Canion al fluviului Colorado
În vecinătatea orașului Sebeș, se află o rezervație naturală al cărei aspect oferă imagini care se aseamănă întrucâtva, zic unii, cu acelea pe care le poți admira în Marele Canion al fluviului Colorado. Rezervația Râpa Roșie are o suprafață de aproximativ 100.000 de metri pătrați. Râpa propriu-zisă se întinde pe sute de metri în lungime iar înălțimea sa este cu adevărat impresionantă. La râpa Roșie, fenomenul de eroziune a apărut datorită fragilității argilei roșii.
Peisajul este unul mirific și impunător, având în vedere că înălțimea prăpastiei de rocă roșiatică depășește pe alocuri 100 de metri. Chiar dacă Râpa Roșie nu este, nici pe departe, un canion precum cel american (singurele asemănări fiind cele ce țin de aspectul superficial, nu de configurația terestră), impresia cea dintâi pe care ți-o lasă acest loc este cea de grandoare.
Odată ajuns acolo, îți va fi greu să părăsești imaginile curioase pe care șuvoaiele de apă le-au scobit în rocă. Îți este dat să vezi o puzderie de turnuri situate unul lângă altul, care, exceptând culoarea, pot fi asemuite de departe cu turnulețele care împodobesc catedrala Familia Sagrada din capitala Cataloniei iar puțin mai încolo observi piramide egiptene sau mayașe la scară redusă. Fiecare oaspete interpretează aspectul ciudatelor formațiuni de rocă în funcție de propria fantezie și predispoziție. Oricum, puțini sunt cei cărora nu le place ceea ce văd! Oricât ai fi de pretențios, la ce diversitate oferă acest peisaj „marțian” e greu să nu găsești cel puțin un aspect care să-ți fie pe plac.
La ceasurile apusului, coloritul Râpei Roșii se accentuează iar umbrele formate îți vor pune și mai mult fantezia la lucru. Este un loc ce te inspiră, te face mai creativ. Crestăturile ori șanțurile par de la distanță niște semne de răboj sau misterioase slove alungite, brăzdate de către dalta unui uriaș în roca moale.
Pe lângă curiozitățile oferite de către relieful de eroziune, în zonă se dezvoltă și câteva specii vegetale deosebite, interesante din punct de vedere botanic, cum ar fi Centaurea atropurpurea – o plantă nativă în Peninsula Balcanică, Asplenium adiantum-nigrum (feriga mediteraneană) sau garoafa endemică (Dianthus serotinus). În zonă pot fi observați și câțiva stejari pufoși (Quercus pubescens). Multe dintre speciile de plante rare ce se dezvoltă la Râpa Roșie sunt caracteristice unor zone situate mai la miazăzi față de țara noastră.
Centaurea Atropurpurea
Cei pe care i-a surprins vreo ploaie mai puternică la Râpa Roșie afirmă că au asistat la un spectacol memorabil. Au avut șansa să vadă cum natura își face munca laborioasă de sculptor. Cu un muget mai abitir decât zgomotul produs de cascada Urlătoarea și venit, parcă, dintr-o altă lume, apele se prăvălesc grăbite printre formele bizare și roșiatice, Natura reluându-și opera de șlefuire de acolo de unde a lăsat-o la anterioara ploaie. Când ajunge în vale, apa este deja roșiatică de la nisipul fin pe care l-a desprins cu lejeritate în drumul său printre turlele semețe, îndrăznețele obeliscuri și piramidele ale căror forme se schimbă de la an la an.
Autor: Tomi Tohaneanu
Surse informații: wikipedia.org, cartitaplimbareata.ro, omofon.com
Surse imagini: Facebook, wikipedia.org, www.jparkers.co.uk
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
interesant de tinut cont de unde va luati voi pozele astea imbicsite
si virate in rosu si magenta.
i-am scris DL. Roxin ca ii pun la dispozitie fotografii cu locuri putin umblate, din tara noastra. eu nu sint iubitor de fb, asa ca n-o sa le gasiti acolo. luati de la straini, ca romanii nu sint buni.
Foarte frumos articolul numai potrivit pentru frumusetea
si unicitatea acestui peisaj!
Fotografiile au fost facute de aproape si de aproape culorile rapei sunt de la alb-gri, la roz deschis.Cu cit te indepartezi de ea incepe sa devina tot mai rosie,datorita felului cum este perceputa lumina reflectata de argila,de catre ochi.Ecosistemul este specific silvostepei(in plin podis).Mai este una,spre Oarda de Sus,in dreptul Lancramului,acolo erau o data, viile si pomii fructiferi.Dupa abandonarea viilor, sau observat valuriri si alunecari ale solului,probabil asa s-a format si Rapa Rosie.Nu sunt sigur,dar dupa o discutie cu un domn profesor,pe linga Garofita Rapii(unica),ar mai creste o varietate de pir ,care ar mai fi fost gasita si in America de sud,cosiderat a fi unul dintre stramosii cerealelor de astazi.
Intradevar culorile se schimba in functie de distanta de la care privesti, am observat si eu, oricum este un peisaj cu totul special, superb atat de la distanta cat si de la apropiere!