Profesor din Franța… despre limba arabă în școlile franțuzești. „Sistemul de învățământ francez este la pământ, cu mult sub cel românesc.”

Între cele două mari atentate teroriste din Franța, cel de acum două zile și cel de anul trecut, statul francez se pregătea să introducă, din această toamnă, limba arabă în întregul sistem de învățământ!!! De ce ar face acest lucru?!

Probabil că majoritatea dintre noi ne imaginăm, atunci când ne gândim la o țară ca Franța, că învățământul acesteia este unul extraordinar, un model pe care l-am putea urma… Ei bine, realitatea este cu totul alta. Cea mai comunistoidă țară a Europei, una a egalitarismului absurd și a metisării fără limite, are grijă să crească generații fără personalitate, mase de manevră în jocul pervers al globalizării.

Iată ce ne spune în acest sens un profesor francez de origine română care predă în Franța de decenii. Textul de mai jos este un comentariu făcut de domnul Mic Cornel la articolul ȘOCANT: Din toamnă, limba ARABĂ devine OBLIGATORIE în învățământul FRANCEZ , comentariu pentru care ne-a dat acordul de publicare ca articol pe site-ul nostru.

Daniel Roxin

****

Sistemul de învățământ francez este la pământ, cu mult sub cel românesc

„Sunt profesor in Franta de aproape doua decenii. Tin sa reamintesc ca fiecare guvern francez, fie de stanga sau de dreapta, de decenii, a incercat sa „reformeze” sistemul de invatamant, intr-un avant, cel mai adesea, complet denaturat si lipsit de orice temei, incat, astazi, Codul educatiei din Franta a devenit o culegere de texte legale cu care nu se mai poate lucra, deoarece fiecare guvern ce s-a perindat la carma statului nu avea o viziune de amploare a sistemului, introducand politici care nu au fost urmarite de guvernul precedent, nici adoptate de catre societate, per ansamblul ei.

Concepte precum cel de „merit” sau cel de „recompensa” au fost complet scoase din codul educatiei nationale, urmarindu-se egalitarismul cu orice pret, astfel incat, astazi, s-a ajuns la situatii de-a dreptul hilare, cand profesorii nu mai pot recompensa, premia proprii elevi, pentru meritele acestora, cand nu se mai organizeaza competitii scolare pentru elevii buni; sa nu mai vorbim despre conceptul de elitism in scoala, in randul elevilor, caci putem risca nu numai pierderea statutului de cadru in invatamant, ba, chiar dezaprobarea publica.

Asadar, in frumoasa si prealaudata Franta este interzis sa se premieze, la sfarsit de an, cei mai merituosi elevi din clasa, nu mai vorbesc de coronitele acordate premiantilor din Romania, in fata tuturor elevilor stransi in careu, cum ar fi si firesc, caci s-ar considera o „discriminare negativa la adresa celorlalti, la adresa conceptului de egalitate insusi”.

Bineinteles, cand incerci sa explici toate acestea unui politician francez, cand incerci sa-i explici, cu argumente, ca in teoria valorilor nu exista democratie, nu exista egalitate, te izbesti de un adevarat zid al ignorantei, un zid care, astazi, mai mult ca oricand, il putem intalni, din ce in ce mai des, chiar si in Romania, atunci cand politicienii mioritici copiaza la greu sisteme legislative caduce, paguboase si ineficiente, pozand in fata propriului electorat roman drept adevarati reformatori revolutionari europeeni.

Ori, adevarul este cu totul altul. Sistemul de invatamant francez este la pamant, cu mult sub cel romanesc, dar nu de ieri, ci de cateva decenii bune. O spun nu cu bucurie, ci cu amaraciune, constatand nu numai desertaciunea sistemului in care lucrez, dar mai ales ignoranta cadrelor profesionale care ar trebui, cel putin in teorie, sa asigure educatia si transmiterea cunostiintelor, generatiilor viitoare.

Pseudo-reforma actuala franceza din invatamant aduce ceva cu adevarat original si cutezator, in sensul negativ al termenului, bineinteles, fata de toata istoria reformelor din invatamantul francez, anume nu numai faptul ca se va putea impune studiul limbii arabe in clasele primare. Atunci cand majoritatea scolarilor isi formeaza urechea muzicala, apetitul pentru o limba straina (si aici este marele pericol), se va inlatura obligativitatea studierii limbii latine in scoala, in colegiu (similar perioadei de gimnaziu de la noi), adica se vor ignora fundamentele limbii franceze, limba care, deja din sec. al XVII-lea, cu avantul epocii iluministe, adesea deplasat, incepea sa se diferentieze grav fata de celelalte limbi latine, fiind singura limba latina care abandona, la propunerea desantata si irationala a nou-createi Academii Franceze, genul neutru, crezandu-se intr-o „modernizare” si „eficientizare” a limbii franceze, fapt care a dus, mai tarziu, mai ales in a doua jumatate a sec. al XX-lea, la efecte complet negative si ireparabile, la o legiferare acerba a limbii de catre Academie, lucru si mai rar in istoria universala, deoarece neologismele de origine engleza, considerate aici drept „barbarisme”, majoritatea dintre ele erau nume comune de genul neutru, precum majoritatea termenilor tehnici sau din informatica, Academia Franceza fiind obligata, astfel, intru asigurarea uniformitatii limbii franceze, sa intervina si sa decida, prin lege, genul fiecarui neologism din limba franceza.

Suntem, oare, in fata probei certe a unui plan diabolic, menit sa impuna artificial si fara necesitate, intr-un teritoriu de latinitate, de crestinitate, un sistem pseudo-universalist bazat pe melanj cultural fortat? Personal, tind sa cred ca da, luand in considerare violenta si lipsa de dezbatere publica sau profesionala, prin care se doreste impunerea acestui sistem. Cine il impune, cine sunt cei din spatele politicienilor care impun astfel de norme pline de irationalism si inutilitate? Ramane de vazut, caci, astazi, a devenit mai peste tot in lume interzis sa gandesti, sa exprimi liber ceea ce gandesti.

Ramane legitima, insa, intrebarea: de ce se doreste impunerea unei limbi semitice, o limba consonantica, o limba dificila, necunoscuta la scris de marea majoritate a vorbitorilor de araba, intr-un spatiu si pentru o populatie care nu are de-a face, in majoritatea ei, nici cu aceasta limba, nici cu cultura firava a acesteia, pentru a nu mai aminti religia care a fost scrisa in aceasta limba? Oare se doreste, apoi, impunerea unei alte limbi semitice si mai rara, ca raspandire, decat cea araba? Oare, asta inseamna democratia, contrariul aritmeticii de baza, unde minoritatea se impune, cu forta, in fata vointei majoritatii sau a ignorantei acesteia?”

Mic Cornel

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină