„Pe-al nostru steag e scris unire” – un cântec patriotic românesc devenit Imnul Național al Albaniei. De ce, oare, nu l-au transformat românii în Imn Național?

Atâta vreme cât vor mai exista români ale căror suflete vor rezona la mesajul cântecelor patriotice, țara noastră nu va fi pierdută, indiferent cât de grea ar fi situația momentană în care s-ar afla națiunea și oricât de apăsător ar fi jugul vrăjmaș.

Unul dintre cele mai înălțătoare, pentru suflet, și mai cunoscute cântece patriotice din România este „Pe al nostru steag e scris unire”. Muzica a fost compusă de către talentatul compozitor Ciprian Porumbescu (1853-1883). Versurile poemului „Pe al nostru steag e scris unire” au fost scrise de către folcloristul Andrei Bârseanu (1858-1922) și sună astfel:

Pe-al nostru steag e scris unire,

Unire-n cuget și simțiri

Și sub măreața lui umbrire

Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme

El însuși e rătăcitor,

Iar noi uniți în orice vreme

Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână

Ca să păzim un scump pământ,

Dreptatea e a lui stăpână,

Iar domn e adevărul sfânt.

Și-n cartea veșniciei scrie

Că țări și neamuri vor pieri,

Dar mândra noastră Românie

Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur

Noi fruntea nu ne-o-mpodobim

Nici scumpele grămezi de aur

Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare

Eterne fapte-am împlinit

Și chinul morții-ngrozitoare

Bogat, bogat e răsplătit.

(Nota mea – Daniel Roxin: Comparați versurile acestui cântec cu cele ale Imnului Național al României. În acesta mesajul este eminamente pozitiv. Nu se pretinde că încă am fi adormiți, și că  trebuie să ne trezim din somnul cel de moarte în anul de grație 2017, și nici nu se pretinde în mod aberant că împăratul Traian este tăticul nostru!!!)

Dacă Ciprian Porumbescu este o personalitate mai bine cunoscută, folcloristul Andrei Bârseanu a intrat, pe nedrept, într-un con de umbră. La 1887, Bârseanu era editor al revistei „Școala și Familia”. În 1912, el a devenit vicepreședintele Academiei Române iar la 1918 a făcut parte din Marele Sfat Național Român. Marele Sfat a fost un organism prin care s-a exercitat, în mod vremelnic, puterea de stat în Ardeal, cu puțină vreme înainte de Marea Unire.

Spre deosebire de Ciprian Porumbescu, care a trecut la cele veșnice mai înainte de a împlini 30 de ani, destinul i-a oferit lui Bârseanu șansa de a trăi zilele minunate ale unirii Ardealului cu România – unire realizată cu sacrificiul sutelor de mii de ostași căzuți pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.

Versurile scrise de către Andrei Bârseanu, care, alăturate muzicii lui Porumbescu, alcătuiesc un cântec patriotic ce ar fi meritat, pe deplin, să fie imnul României, s-au aflat pe buzele militarilor români care au luptat în Primul Război Mondial, atât în clipele de cumpănă, cât și la ceas glorios, de izbândă.

Albanezii au preluat melodia compusă de către Ciprian Porumbescu și au ridicat-o la rang de imn național. În existența sa, ca stat, România a schimbat mai multe imnuri. Dacă am fi ales cum trebuie din prima, poate că nu le-am fi schimbat atât de des… Au ales albanezii foarte bine!

Albanezii îi revendică, în calitate de strămoși, pe vechii iliri. După cum susțin unii dintre istorici, ilirii au sosit în Peninsula Balcanică în secolul XIII î.e.n, unde s-au așezat în mijlocul triburilor tracice. Ei au „împrumutat” o sumedenie de cuvinte de la tracii autohtoni. La rândul lor, albanezii au împrumutat, de la noi, urmașii tracilor, imnul național (melodia).

Albania și-a declarat independența de stat față de Imperiul Otoman în anul 1912. În acele momente ale istoriei lor, albanezii entuziasmați intonau cântecul compus de către Ciprian Porumbescu, pentru care un poet (Asdreni) a creat versurile potrivite. Cântecul n-a fost preluat, inițial, ca un viitor imn național, dar a devenit astfel la insistențele națiunii, care l-a agreat într-un mod deosebit!

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursă: wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină