Pământul pare a fi „înconjurat” de particule de materie întunecată

Oamenii de știință au petrecut ani de zile în încercând să detecteze materia întunecată din Univers. Însă aceasta pare a fi mult mai aproape de noi decât se credea. Calculele recente ale celor de la NASA sugerează că planeta noastră ar putea fi înconjurată de particulele misterioase de materie întunecată sub forma unor filamente lungi invizibile ce se întind de pe suprafața Pământului și până în spațiul cosmic.
Ipoteza se bazează pe calcule solide și, dacă se confirmă, ar putea ajuta oamenii de știință în cele din urmă să de-a de urma materiei întunecate, care reprezintă 27 % din toată materia și energia din Univers.
Știm că există materie întunecată în spațiu tocmai pentru că oamenii de știință sunt capabili să o măsoare din punct de vedere gravitațional, doar ca nu au putut să o vadă din cauza faptului că aceasta nu absoarbe și nici nu reflectă lumina.
„Un flux de materie întunecată poate fi mult mai mare decât sistemul solar în sine și există multe fluxuri diferite ce intersectează în vecinătatea noastră.”, a declarat fizicianul Gary Prézeau , de la Jet Propulsion Laboratory al NASA.
Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni, nici neutroni, nici electroni și nici neutrinii obișnuiți; cosmologii, care până acum nu le-au detectat experimental, le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili.
Neutrinul este o particulă elementară stabilă și foarte ușoară, nu are sarcină electrică (deci este neutră din punct de vedere electric) și are masa de cel puțin zece mii de ori mai mică decât aceea a electronului. Existența neutrinilor a fost dovedită teoretic în anul 1936, ei constituind explicația abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidență în anul 1954, când au fost detectați primii neutrini.
Traducerea și adaptarea: Radu Ungureanu
sursa: sciencealert.com
sursa: independent.co.uk
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Materia Obscura, eu unul in imaginatia mea o vad ca, nu are cum sa nu existe ca un suport expansiv si compresiv spre o ultima gaura neagra.