Meșteri tipografi din al XVIII-lea veac: Dimitrie Petrovici Bucureșteanul

Dimitrie Petrovici este unul din meșterii care au lucrat în tipografiile bucureștene din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ca tipograf și, ocazional, ca gravor.

În cei opt ani de activitate (cuprinși între 1775 și 1799) a imprimat 11 cărți la Tipografia Mitropoliei (9) și la Tipografia grecească a fraților Lazaru (2).

Singurele informaţii certe referitoare la acest tipograf provin din paginile cărţilor pe care le-a tipărit semnând Dimitrie Petrovici, Dimitrie Petrovici Bucureșteanul sau Dimitrie. După modul în care şi-a compus numele reiese că era fiul unui Petre.

Prima sa menţionare ca meşter apare la Tipografia Mitropoliei în 1775, când a tipărit o Evanghelie şi o reeditare a învăţăturilor mitropolitului Antim Ivireanul către preoţi (Capete de poruncă).

În 1777 a imprimat tot aici un Ceaslov şi un Antologhion iar în 1778, o nouă ediţie a Ceaslovului. În anul 1779 a părăsit Tipografia Mitropoliei, fiind înlocuit cu Stanciu Tomovici. Stanciu a folosit o gravură a lui Dimitrie Petrovici ca ilustrație la Ceaslovul pe care l-a tipărit în 1780.

Timp de zece ani numele lui Dimitrie Petrovici nu mai este menționat pe paginile de titlu. A revenit în activitate în 1789, ca angajat al fraților Nicolae și Ioan Lazaru, la tipografia lor redeschisă la Cișmeaua lui Nicolae Mavrogheni, de lângă mănăstirea Izvorul Tămăduirii.

Aici, semnând „Dimitrie tipograful”, a imprimat în limba greacă poemul lui Manolache Persianul: Faptele vitejeşti ale lui Mavrogheni şi traducerea din franceză a lucrării generalului Bauer, Descrierea Valahiei.

Cum tipografia s-a desființat după 1789, iar celelalte tipografii din țară erau închise din cauza războiului ruso-austro-turc (1787-1792), Dimitrie a rămas o vreme fără lucru.

În 1793 a fost din nou angajat la Tipografia Mitropoliei unde a imprimat singur Catavasierul din 1793, Pravoslavnica învăţătură şi un Molitvenic în 1794 și împreună cu Stanciu Tomovici, Cartea foarte folositoare de suflet în 1799.

Anul 1799 marchează sfârşitul activităţii tipografice a lui Dimitrie Petrovici, pentru că numele său nu mai este pomenit după 1800.

Ca gravor, Dimitrie Petrovici a lucrat puțin, fiind cunoscută doar gravura „Iisus în slavă” semnată „De Dimitrie Popovici tip. 1778”, care apare pentru prima dată în Ceaslovul din 1778.

Aceasta a fost reprodusă apoi în edițiile din 1780 și 1801 ale Ceaslovului și în Liturghierul din 1780.

Este posibil ca tot el să fie autorul majusculelor decorate de început de rând (dobru, pocoi, slovo şi fertă: Д, П, С, Ф) semnate „DM” din Antologhionul pe care l-a tipărit în 1777.

Două documente din fondul Mitropoliei fac referire la un Dumitru tipograf al Tipografiei Mitropoliei, care ar putea fi identificat cu Dimitrie Petrovici.

Astfel, el ar putea fi acel Dumitru „drugar” (tiparnic) pomenit la 1 septembrie 1778, când primeşte un loc de casă în „mahalaua Slobozii, lângă podul lui Şerban vodă”.

În ianuarie 1804 el nu mai era în viață, pentru că într-un act prin care Tudor, legător de cărți închiriază un loc de casă, se menționează că acesta „să vecineşte din sus cu răposatul Dumitru tipograf”.

Text Daniela Lupu

(Biblioteca Muzeului Municipiului București)

Surse imagini:

Interior de atelier tipografic (collegedetournai.be)

Pagina de titlu a cărții lui Manolache Persianul, Faptele vitejești ale lui Mavrogheni (gr.), Buc., 1789 (Biblioteca MMB)

Stema domnească a lui Nicolae Petru Mavrogheni din cartea lui Manolache Persianul (Biblioteca MMB)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină