Mai mulți experți de la Harvard cred că neobișnuitul obiect interstelar, Oumuamua, care ne-a vizitat sistemul solar anul trecut, este de fapt o navă extraterestră. Pe ce se bazează?

Posted on 4 noiembrie 2018 by Radu Ungureanu in Enigme si mistere, Știință și cunoaștere // 0 Comments

În data de 19 octombrie 2017 , telescopul Panoramic Survey and Rapid Response System-1 (Pan-STARRS-1) din Hawaii au anunțat prima detectare a unui asteroid interstelar numit 1I / 2017 U1 sau „Oumuamua”. În lunile care au urmat, s-au efectuat mai multe observații care le-au permis astronomilor să-și facă o imagine mai bună asupra dimensiunii și formei sale. Interesant este și faptul că anul trecut au existat și unii astronomi care, pe baza formei sale, au declarat că Oumuamua ar putea fi o navă spațială interstelară. Un nou studiu efectuat de experții Centrului de Astrofizică al Harvard Smithsonian (CfA) pare să fie și ei de aceeași părere, sugerând că Oumuamua poate fi de fapt un obiect controlat de o inteligență extraterestră.

Studiul încearcă să explice accelerarea specială, nenaturală a lui Oumuamua, și a fost condus de Shmuel Bialy și Prof. Abraham Loeb. Oumuamua a fost prima dată reperat de Pan-STARRS-1 la 40 de zile după ce a trecut cel mai aproape de Soare, la data de 9 septembrie 2017. În acel moment, a fost de aproximativ 0,25 UA de la Soare (un sfert din distanța dintre Pământ și Soare) și deja pe cale de ieșire din Sistemul Solar. Atunci astronomii au observat că pare să aibă o densitate ridicată, indicând o compoziție stâncoasă și metalică, și că se rotește rapid, și din ce în ce mai rapid, sugerând că obiectul este accelerat artificial.

„Oumuamua era mai lent când se afla în sistemul nostru solar, iar aproape de ieșire a început să accelereze neobișnuit. Apoi, odată ce a început să părăsească sistemul solar, Telescopul Spațial Hubble a a captat câteva imagini finale ale lui Oumuamua, care au dezvăluit acest neașteptat comportament. Oumuamua a crescut în viteză, în loc să încetinească așa cum era de așteptat pentru o cometă sau asteroid”, a declarat Shmuel Bialy.

Practic, Bialy și Loeb iau în considerare posibilitatea ca Oumuamua să fie o navă spațială care se bazează pe presiunea radiațiilor pentru a genera propulsie, similar cu ceea ce inginerii NASA imaginează pentru proiectul Starshot . Această navă ușoară poate fi trimisă de o altă civilizație pentru a studia sistemul nostru solar și pentru a căuta semne de viață. După cum a explicat Prof. Loeb pentru Universul Today: „Explicăm accelerația excesivă a lui Oumuamua departe de Soare ca urmare a forței pe care Soarele o exercită pe suprafața sa. Pentru ca această forță să explice accelerația sa, obiectul trebuie să fie extrem de ușor, cu un perete mai mic de un milimetru în grosime, dar cu zeci de metri în adâncime. Acest lucru face obiectul ușor și îi permite să acționeze ca o pânză. Originea obiectului ar putea să fie artificială, putând fi o misiune spațială de recunoaștere a sistemului nostru solar. Încă știm foarte puține despre Univers pentru a ne putea pronunța cu exactitate; cert este că obiectul, natural sau nu, este primul de acest tip observat „.

Bazându-se pe aceste deducții și observații, Bialy și Loeb au calculat forma, grosimea și masa pe care ar avea-o un astfel de obiect artificial. Aceștia au încercat să determine dacă acest obiect ar fi capabil să supraviețuiască în spațiul interstelar și dacă ar putea sau nu să reziste la solicitările de întindere cauzate de rotație și alte forțe externe.

Ceea ce au descoperit a fost că o „pânză’ cu doar o fracțiune de milimetru grosime (0,3-0,9 mm) ar fi suficientă pentru ca să supraviețuiască călătoriei prin întreaga galaxie, deși acest lucru depinde foarte mult de densitatea de masă a lui Oumuamuam, care nu este bine lămurită. Groasă sau subțire, această navă ar putea suporta coliziuni cu granulele de praf și gaz care pătrund în mediul interstelar, precum și cu forțele centrifuge.

Proeictul „Breaktrough Starshot” al NASA pare a avea multe similitudini cu ceea ce experții Harvard au observat la 1I / 2017 U1. Potrivit lui Pete Worden de la NASA, primele modele de nave spațiale ultraușoare vor putea circula cu o viteză de până la 160 de milioane de kilometri pe oră, iar o primă misiune va fi aceea ca un astfel de aparat să parcurgă distanţa dintre Terra şi Alfa Centauri. Nu este dat un termen de finalizare a proiectului, în prezent lucrându-se efectiv la realizarea lor.