Legea Vexler și parlamentarii români de două parale

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească): În timp ce în spațiul public se ducea bătălia pentru Codul de Procedură Penală, cu tot tam-tamul mediatic pro și contra, cu protestatari în Piața Victoriei și toată atenția opiniei publice atrasă în această direcție, președintele României a promulgat o lege strigătoare la cer pentru tot ce înseamnă dreptate socială, libertatea cuvântului, democrație și constituționalitate. E vorba de așa-zisa „lege Vexler” – legea împotriva antisemitismului. Legea a fost promovată în Parlamentul României foarte discret, a trecut de Senat după ce a fost votată ÎN UNANIMITATE, a trecut de toate comisiile de specialitate, de Camera Deputaților (cu O SINGURĂ ABȚINERE la vot), în ciuda faptului că mai multe organizații civice, în frunte cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, au protestat față de prevederile acestei legi. Care, în final, a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis (pe 2 iulie) și publicată în Monitorul Oficial, de unde începe să producă efecte.

Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui României, teologul Mihai-Silviu Chirilă îi atrăgea atenția asupra faptului că această lege este o suprareglementare inutilă (în condițiile în care există deja o lege împotriva discriminării, plus legea 217/2015), care nu corespunde unei realități din România, motiv pentru care ar fi înțelept să o retrimită în Parlament. În plus, legea contravine mai multor articole din Constituție, printre care art. 16 (care spune că toți cetățenii sunt egali în fața legii și nu pot exista diferențe între ei, fie ca persoane, fie ca grupuri etnico-religioase), art. 29, care garantează libertatea de conștiință religioasă, și art. 30, care garantează libertatea de expresie și dispariția cenzurii.

Faptul că această lege nu corespunde unei necesități reale în România e confirmat chiar de inițiatorul legii, Silviu Vexler. Care, în 2014 (înainte chiar de a se promulga Legea 2015/2017), într-un interviu acordat televiziunii israeliene Arutz Sheva TV, la întrebarea reporterului, dacă în România există manifestări ale extremei drepte împotriva evreilor, așa cum există în Ungaria și Polonia, acesta a răspuns: „Adevărul este că nu avem deloc, slavă Domnului, astfel de probleme în România. Avem unele probleme, nimic nu este perfect, și, ca să îl cităm pe președintele României, care s-a întâlnit în urmă cu o săptămână cu primul-ministru Netanyahu și cu Shimon Peres, cea mai mare problemă este aceea că România nu admite că Holocaustul a avut loc și nu se împacă cu această idee”…

Problema antisemitismului în România e o problemă pe care istoricii și sociologii români refuză să o abordeze frontal, cu arsenalul cercetării științifice. De ce? De frică! Preferă să execute ordine. De la cine? Greu de răspuns.

În schimb, președintele Israelului, Shimon Peres, în 2010, cu ocazia vizitei sale istorice în România (prima vizită a unui președinte israelian în România, după crearea statului Israel), la conferința de presă de la Cotroceni, a spus-o pe șleau (sau s-a scăpat, pentru că după aceea a fost certat de directorul filialei din Israel a Centrului „Simon Wiesenthal”, Efraim Zuroff): „Pentru Israel, România nu este doar un loc pe hartă, ci un capitol din istoria sa. Nu vom uita niciodată că în cea mai neagră perioadă din Europa ocupată de naziști, românii au luat poziție și au salvat viața a mulți dintre evreii de aici; 400.000 dintre ei au venit în Israel și au fost printre întemeietorii Israelului, încă mai sunt, iubesc Israelul, dar nu au renunțat să iubească și România… Pentru aceasta doresc să mulțumesc poporului român și să le spun că aceasta este o prietenie care nu va dispărea, ci va continua mult în viitor, nerămânând doar una cu rădăcini istorice vechi”.

Și iată „mulțumirea”: Legea 217/2015 și „Legea Vexler” din 2018. Votată ÎN UNANIMITATE în Senatul României și CU O SINGURĂ ABȚINERE la Camera Deputaților. Ce fel de cetățeni români sunteți domnilor parlamentari? Sau nu știți ce ați votat? Nici unul? Chiar nici unul?

Am următoarea îngrijorare: dacă în România nu există o problemă reală în privința antisemitismului (fapt confirmat chiar de inițiatorul legii), această suprareglementare legislativă o va crea. Și parcă cineva chiar vrea s-o creeze. Cum să dai o lege împotriva a ceva, practic, inexistent? De ce? Pentru cine? E o lege care ne acuză, indirect, de antisemitism, pe noi toți. Este o insultă la adresa poporului român.

P.S. O lege împotriva anti-românismului nu există. Ceea ce este cât se poate de natural căci, dacă ar exista, ar trebui să intre la pușcărie aproape toți parlamentarii și miniștrii care s-au succedat la putere din 1990 încoace. Cu foarte rare excepții, toți sunt antiromâni.

Miron Manega

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină