Lacul Baikal, cel mai adânc și cel mai vechi de pe Pământ, ne oferă imagini de o frumusețe indescriptibilă

Posted on 29 decembrie 2016 by Tomi Tohaneanu in Planeta Vie, Știați că // 0 Comments

În cea de-a doua jumătate a veacului XVII, pe țărmurile lacului Baikal a poposit Nicolae Milescu Spătaru, în călătoria sa aventuroasă către misterioasele meleaguri ale Chinei. El a și zugrăvit, în cuvinte meșteșugite, imaginile grandioase și fermecătoare ce s-au dezvăluit privirilor sale avide de cunoaștere. În mod sigur lui Milescu i-ar fi plăcut să afle mai multe date științifice despre Baikal, dar a trăit într-o epocă în care cunoștințele ce priveau acest lac imens abia începeau să se înfiripe. Nici măcar rușii nu-l cunoșteau prea bine, pe atunci.

Lacul Baikal, din partea de miazăzi a Siberiei, este o zonă a superlativelor. După unele estimări, Lacul Baikal conține 20% din apa dulce existentă pe planeta noastră. La adâncimea sa de aproape 1640 de metri și la volumul său de peste 23.600 kilometri cubi reprezintă cea mai mare „căldare cu apă dulce” de pe Terra. De parcă n-ar fi fost deja de ajuns, Baikal este și lacul cel mai vârstnic al planetei, având 20-25.000.000 de ani.

Dat fiind climatul Siberiei, apele lacului Baikal nu sunt prea calde nici măcar în luna lui Cuptor, arareori depășind 12 grade Celsius. În apele reci ale imensului lac viețuiește o specie de mamifer care nu poate fi admirată în vreun alt loc de pe lume: foca de Baikal. Aceste foci au lungimea unui om adult iar cele mai mari solide pot depăși greutatea de 100 kg. Ele sunt și destul de longevive, putând depăși o jumătate de veac de viață. Din păcate, vânarea lor este îngăduită. Existând zeci de mii de exemplare, populația de foci de Baikal nu se află deocamdată în primejdie.

Suprafața lacului Baikal este de circa 31.700 de kilometri pătrați. Adâncitura în care se află apele sale de cleștar, prin care se vede totul până la adâncimi de peste 20 metri, are origini tectonice. Cândva, Baikalul era mai adânc. Avea aproape 2000 de metri adâncime, însă depunerile aluvionare, aduse de către cele peste 330 de ape curgătoare ale căror albii se sfârșesc acolo, i-au diminuat adâncimea de-a lungul milioanelor de ani care s-au scurs de la formarea sa. În albia Baikalului își are locul de pornire la drum un singur și mare râu, pe nume Angara, care se varsă, apoi, în fluviul Enisei.