Istoricul Ion Horațiu Crișan: „Dacii practicau chirurgia”. Dovezi uimitoare descoperite în cetățile dacilor…

Adevarul.ro: Geto-dacii au fost mult mai sofisticați decât pretind unii istorici incompetenți sau vânduți unor interese străine. Nu întâmplător Pitagora recomandă adeseori grecilor învățăturile geților, nu întâmplător Platon, în Dialogul Carmides, vorbește despre medicina traco-geto-dacilor, despre care spune că era superioară celei grecești.

Din fericire, o serie de descoperiri remarcabile realizate la cetățile geto-dacice, inclusiv la Sarmizegetusa Regia, scot în evidență cunoștiințele avansate despre medicină pe care geto-dacii le aveau.

În lucrarea „Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană” (Editura Dacica, Bucureşti, 2007) istoricul ne dezvăluie lucruri de o mare importanță despre cunoștiințele medicale și de igienă pe care le aveau. Iată câteva extrase:

„În Munţii Orăştiei, în interiorul fiecărei cetăţi mai mari sau în imediata ei apropiere găsim câte o cisternă pentru apă, de dimensiuni variabile, construită din bârne de lemn sau din piatră. Apa captată de la izvoarele bogate ale regiunii era condusă prin ţevi de teracotă în interiorul cetăţilor sau pe terasele cu locuinţe. Apa era filtrată cu ajutorul unui strat de pietriş şi apoi al unuia de nisip. Printr-un sistem deosebit de ingenios ape are eliberată de orice impuritate şi foarte proprie, din punct de vedere igienic, pentru a fi consumată”

„Dovada cea mai elocventă a existenţei unei chirurgii traumatologice la daci ne este oferită de o trusă medicală pe care am descoperit-o în 1954, cu ocazia dezzvelirii uneia dintre terasele Dealului Grădiştii, loc pe care era aşezat oraşul Sarmizegetusa, din vremea regelui Decebal. Printre ruinee unei locuinţe distruse cu ocazia celui de-al doilea război al lui Traian (105 – 106 d. Hr.) am descoperit resturile unei casete de lemn cu mâner de fier. Caseta cuprindea: o pensetă de bronz, o lamă de cuţit din fier cu apărători de bronz, o placă formată din cenuşă vulcanică presată şi cinci mici borcănaşe de lut ars”, afirma Ion Horaţiu Crişan. Penseta ar fi fost folosită, în opinia arheologului, „pentru înlăturarea corpilor străini şi a schijelor de oase din răni. Lama de cuţit din fier a fost utilizată ca instrument chirurgical, ca bisturiu, susţinea autorul. Cenuşa vulcanică era presărată pe răni, cu rol absorbant şi cicatrizant”, informa Ion Horaţiu Crişan.

Studiul său este completat de alţi arheologi. „Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, preoţii-medici daci ştiau să execute operaţii grele şi complicate: craniul unui schelet descoperit la Poiana prezintă urme clare a unei trepanaţii cicatrizate. Numeroase cisterne şi conducte aduse la lumină în Munţii Orăştiei atestă existenţa unor preocupări de igienă publică”, afirma Hadrian Daicoviciu

Pe teritoriul ţării noastre, dovezile arheologice privind chirurgia datează din peristorie, afirma Ion Horaţiu Crişan. Mai multe schelete cercetate de Ion Horaţiu Crişan, datând din epoca preistorică, dovedeau că strămoşii noştri cunoşteau tehnica vindecării acestor traumatisme. „Existenţa plăgilor vindecate ne face dovada că oamenii din preistorie, în cazul rănirilor, uzează de pansamente împotriva hemoragiilor, dar, desigur, şi pentru a feri rana de murdărie (…) Oasele fracturate, în majoritate frumos sudate, dovedesc aplicarea unor metode corecte, ca fixarea în scândurele sau lut care, întonzându-se, formează o gutieră a extremităţilor fracturate. Foarte de timpuri vindecătorul începuse să-şi dea seama că osul fracturat trebuie să fie întins, aşezat într-o poziţie cât mai apropiată celei normale”, susţinea Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Medicina în Dacia, de la începuturi până la cucerirea romană”.

Citeste mai mult: adev.ro/ohwg00

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină