Afacerile românilor în picaj. În România se înființează tot mai puține firme. Oare din ce cauză?

Evenimentul Zilei ne informează că, potrivit datelor centralizate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, „tot mai puțini români își înființează firme, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă pentru economia românească. Un număr de 17.251 de înmatriculări de persoane fizice şi juridice a fost înregistrat în primele două luni din 2017, cu 11,3% mai mic faţă de cel din perioada similară a anului trecut, când numărul înmatriculărilor s-a ridicat la 19.447”.

O posibilă explicație, apreciază Evenimentul Zilei, ar fi „fenomenul de migrație”, prin care tot mai mulți români pleacă spre alte zări, cu nădejdea unei vieți mai bune. Fără a nega rolul fenomenului de migrație, trebuie spus că o cauză mai probabilă a diminuării numărului de noi întreprinderi ar putea fi găsită în Codul Fiscal și în legislația ce reglementează activitatea firmelor.

Dacă întrebi zece persoane, aleatoriu, de ce nu își înființează o firmă, cele mai multe răspunsuri se vor referi, în afară de lipsa capitalului de pornire, la teama de complicațiile birocratice și la taxele imense, care nu mai lasă loc și de profit. În 1990, toată lumea voia să se lanseze în antreprenoriat. Astăzi, acel entuziasm inițial a dispărut, în mare parte. Decât să îți faci propria firmă, mai bine… te angajezi la stat.

Rare sunt cazurile în care o întreprindere mică sau mijlocie cu capital românesc și-ar putea permite să dubleze salariile angajaților, de la o lună la alta. La stat este, însă, posibil. Nimeni nu spune că n-ar trebui sporite salariile soldaților sau gradaților profesioniști, ale profesorilor sau ale unor funcționari publici din administrația publică locală care au, acum, retribuții la nivelul minimului pe economie. Dar sunt cazuri în care angajați din sectorul public au avut salarii aflate cu mult peste salariul mediu pe economie, iar acum retribuțiile lor se dublează. Și-o fi dublat România PIB-ul peste noapte? Nicidecum. De unde să crească o parte dintre salariile din sectorul public (nu neapărat cele mai mici), dacă nu din banii (taxele) aplicate sectorului privat?

Atâta vreme cât în România va fi mai convenabil să fii angajat cu vechime în administrația centrală decât liber profesionist sau patron de firmă, sunt șanse minime să crească numărul de societăți nou-apărute și de persoane care desfășoară activități independente.

Sufocate de impozite și birocrație, firmele mici își vor închide porțile. Oamenii vor da buzna să se angajeze la stat iar mulți dintre cei care nu vor reuși (adesea prin lipsa relațiilor), vor îngroșa rândurile celor ce părăsesc țara. În curând, s-ar putea să împărtășim soarta Greciei, întrucât nu poți mări cheltuielile publice fără o creștere economică reală, consistentă. Creșterea economică veritabilă se întemeiază pe acumularea de capital de către populație și companii, nu pe consum, împrumuturi externe și creșterea costurilor de funcționare ale statului.

Persoanele puse în avantaj (temporar), prin majorările salariale în sectorul public, s-ar putea bucura, momentan, dar după câteva luni s-ar putea să constatăm, cu toții, că banii nu mai au aceeași valoare. Pe greci, practicile economice de inspirație socialistă i-au adus pe buza prăpastiei, în pragul falimentului. Oare de ce nu învățăm din greșelile lor? Sau din propriile greșeli ale anului 2008?

Istoria se repetă deoarece politicienii nu vor să învețe nimic din ea. Istoria se repetă deoarece ne conduc repetenții la economie!

Autor: Tomi Tohaneanu

Informații: Evenimentul Zilei 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină