Grădina japoneză

Cele mai vechi grădini japoneze au fost grădinile de plăcere ale împăraților și nobililor.

Ele sunt menționate în câteva pasaje scurte din Nihon Shoki, prima cronică a istoriei japoneze, publicată în 720 d.Hr.

În primăvara anului 74 e.n., cronica consemna: „Împăratul Keikō a pus câțiva crapi într-un iaz și s-a bucurat să-i vadă dimineața și seara”.

În anul următor, „Împăratul a lansat o barcă în iazul Ijishi la Ihare și s-a urcat cu concubina lui imperială și s-au ospătat somptuos împreună”.

În 486, cronica a consemnat că „Împăratul Kenzō a intrat în grădină și s-a ospătat la marginea unui pârâu întortocheat”.

Grădinile chinezești au avut o influență foarte puternică asupra grădinilor japoneze timpurii. În jurul anului 552 d.Hr., budismul a fost instalat oficial din China, prin Coreea, în Japonia.

Între 600 și 612 d.Hr., împăratul japonez a trimis patru legații la curtea dinastiei chineze Sui. Între 630 și 838 d.Hr., curtea japoneză a trimis încă cincisprezece legații la curtea dinastiei Tang.

Aceste legații, cu peste cinci sute de membri fiecare, au inclus diplomați, savanți, studenți, călugări budiști și traducători. Au adus înapoi scrisul chinezesc, obiecte de artă și descrieri detaliate ale grădinilor chinezești.

Grădinile japoneze au fost, de asemenea, puternic influențate de filozofia chineză a taoismului și a budismului Amida, importate din China.

Legendele taoiste vorbeau despre cinci insule muntoase locuite de cei Opt Nemuritori, care trăiau în perfectă armonie cu natura. Fiecare Nemuritor a zburat din casa lui de munte pe spatele unei macarale. Insulele în sine erau situate pe spatele unei țestoase mari.

În Japonia, cele cinci insule ale legendei chineze au devenit o singură insulă, numită Horai-zen sau Muntele Horai.

Replicile acestui munte legendar, simbolul unei lumi perfecte, sunt o caracteristică comună a grădinilor japoneze, la fel ca și stâncile reprezentând țestoase și macarale.

În anul 612 d.Hr., împărăteasa Suiko a construit o grădină cu un munte artificial, reprezentând Shumi-Sen sau Muntele Sumeru, reputat în legendele hinduse și budiste ca fiind situat în centrul lumii.

În timpul domniei aceleiași împărătesi, unul dintre miniștrii ei, Soga no Umako, a făcut să construiască la palatul său o grădină cu un lac cu mai multe insule mici, reprezentând insulele celor Opt Nemuritori, faimoși în legendele chineze și în filosofia taoistă.

Acest palat a devenit proprietatea împăraților japonezi, a fost numit „Palatul Insulelor” și a fost menționat de mai multe ori în Man’yōshū, „Colecția nenumărate frunze”, cea mai veche colecție cunoscută de poezie japoneză.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină