George Nicolescu, omul neîntrecut în a oferi lumina, prin muzica sa… Lumina aceea interioară!

În ciuda strădaniilor atâtor filosofi și gânditori, motivele pentru care viața ne răsplătește sau ne pedepsește n-au putut fi deslușite pe căi raționale. Ce vină poartă pruncul născut cu o maladie nevindecabilă sau cu o dizabilitate? Ce explicație îi poți da celui care nu s-a bucurat nicicând de lumina sfântă a soarelui? Ce-i poți spune celui al cărui auz n-a putut fi niciodată mângâiat de melodia discretă a pădurilor străbătute de vânt, a cărei partitură pare scrisă de Dumnezeu Însuși?

Poți vorbi despre soartă, despre ordinea universală, despre Dumnezeu. Uneori e mai bine să taci. Să grăiești doar despre ceea ce știi sigur. Sau să lași viața să-și spună cuvântul, pândind clipa în care vei putea culege o frântură de adevăr. Un crâmpei de adevăr ar putea fi faptul că nimeni nu se naște fără a avea de împlinit o misie, fără a avea o menire.

Menirea lui George Nicolescu a fost, neîndoielnic, să ne ofere muzica sa. Muzica unui om luminos, dar pentru care lumina zilei, lumina exterioară, nu este accesibilă. Încercând să afli mai multe despre existența celui care-a interpretat atât de minunat „Prefă-te inimă în stea” sau „Eternitate”, vei înțelege că viața nu l-a menajat deloc pe interpret. Câteodată, nici oamenii n-au făcut-o. Piedicile și lipsa vederii nu l-au oprit să-și urmeze drumul. Să-și îndeplinească menirea, prin cântec.

George Nicolescu, marele cântăreț nevăzător al anilor ′80, s-a născut în primăvara anului 1950, în „Capitala aurului negru”. A absolvit liceul destinat nevăzătorilor la Cluj și Universitatea București – Facultatea de limbi romanice, la secția franceză-română. A lucrat ca profesor și solist vocal. În 1970 a obținut premiul cel mare la festivalul „Tinerețe pe portativ”.

Are doi copii și un imens regret: că nu le-a putut vedea chipurile nicicând. Este un exemplu pentru noi toți, mai ales pentru cei care, deși viața le-a oferit totul, inclusiv lumina ochilor, pretind că destinul nu le-a oferit nimic. Cel puțin în parte, destinul și-l făurește omul cu brațele sale. Ori cu vocea sa. Sau cu ceea ce a primit și are mai bun.

Ori de câte ori ți-e greu, amintește-ți: există o lumină interioară, dătătoare de putere. George Nicolescu a descoperit-o. Muzica sa o dovedește!

 

Tomi Tohaneanu

Sursa informatii & foto: Facebook

Sursa imagine 2: pixabay.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină