Enigma milenară a Obeliscului Neterminat. Cum reușeau anticii egipteni să deplaseze blocuri de piatră de peste 1000 de tone?

Cel mai mare obelisc pe care egiptenii antici l-au sculptat vreodată este cunoscut sub numele de… Obeliscul Neterminat. El poate fi vizitat, astăzi, exact în locul în care a început să fie prelucrat, cu mii de ani în urmă. O parte din obeliscul aflat în Egipt (lângă Aswan) a fost finisată, în vreme ce porțiunea de dedesubt a rămas atașată de roca mamă din care ar trebuit să fie extras.

Lungimea obeliscului trebuia să fie de aproape 37 de metri. Specialiștii estimează că un asemenea bloc de granit ar avea 1000-1200 de tone. S-ar putea crede, având în vedere aceste dimensiuni, că egiptenii au abandonat uriașul obelisc după ce fusese cioplit în bună parte din cauză că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a-l transporta ori așeza în poziție normală, verticală. Însă o astfel de opinie nu poate fi întreținută decât printr-o gândire superficială.

După o anevoioasă muncă de cioplire, pentru aducerea sa la forma dorită, blocul masiv de granit s-a fisurat. Opinia cea mai des întâlnită este că tocmai de aceea a fost abandonat. În momentul de față nu se poate spune, cu precizie, când a debutat activitatea de prelucrare blocului de granit și de separare a acestuia de roca mamă, dar se presupune că acest lucru s-a petrecut în epoca reginei Hatshepsut (din dinastia a XVIII-a).

Se pare, de asemenea, că meșterii pietrari nu au găsit, în altă parte, alt bloc de granit din care să poată fi obținut un obelisc de asemenea dimensiuni, cu o lungime de peste 36 de metri. Cu toată grija depusă anterior în finisarea sa, Obeliscul Neterminat a rămas în voia sorții, acoperit fiind de colbul mileniilor, până când a fost redescoperit, cu ani în urmă.

S-ar putea crede că vechii egipteni s-au folosit de dălți metalice, pentru a șlefui blocurile de granit, spre a le aduce la netezimea dorită. De fapt, ei utilizau bucăți de dolerit (rocă magmatică, cu o compoziție asemănătoare bazaltului), în acest scop. Doleritul este una dintre puținele roci mai dure decât granitul.

Între experți, opiniile sunt împărțite: unii susțin că fisurarea blocului de granit a determinat abandonarea obeliscului, în vreme ce alții spun că motivul acesta nu ar fi fost suficient, dat fiind imensul volum de muncă ce fusese depus pentru a aduce obiectul în forma observabilă astăzi. Aceștia din urmă spun că motivul abandonarii ține de credințele și superstițiile egiptenilor antici.

La rândul său, autorul Chris Dun, ce a scris cartea Advanced Technology in Ancient Egypt, sugerează că fisura ar fi apărut ulterior părăsirii blocului de granit. Dacă motivul adevărat al abandonării operei rămâne o enigmă istorică, un mister la fel de mare este legat de modul în care Obeliscul Neterminat ar fi urmat să fie transportat și ridicat, cu toate cele 1000-1200 de tone ale sale.

Și-ar putea închipui cineva că oamenii care au construit Sfinxul din Gizeh sau Piramida lui Keops ar fi început să cioplească un bloc de granit la asemenea dimensiuni fără a fi siguri că îl vor putea transporta, ulterior, la destinație?

Egiptenii aveau suficiente cunoștințe pentru a putea calcula greutatea unui bloc de granit de o asemenea lungime. Desigur, ei nici măcar n-ar fi început să sculpteze obeliscul, de n-ar fi avut certitudinea absolută că îl vor putea transporta și așeza în poziție verticală. Enigma este, însă, ce metodă ar fi folosit pentru a deplasa o asemenea sculptură colosală.

Dacă ar fi fost vorba despre timpurile moderne, s-ar fi putut utiliza, de pildă, o macara de tip Liebherr LTM 11200-9.1 (… cu unele șanse de insucces!). La nivelul anului 2016, aceasta era cea mai puternică macara mobilă din lume. O asemenea macara mobilă poate ridica maxim 1200 de tone, echivalentul a 900 de automobile iar brațul său telescopic se poate prelungi până la 100 de metri. Desigur, există macarale încă și mai puternice, din categoria celor fixe, care pot ridica obiecte de 3000 de tone sau macaralele utilizate pe șantierele navale, care pot să ridice obiecte de peste 10.000 de tone (macaraua Taisun din China a ridicat o barjă de peste 20.000 de tone).

Însă, dacă vorbim despre epoca în care Egiptul era condus de către regina Hatshepsut (aproximativ 1507-1458 î.Hr.) apare întrebarea, deocamdată fără răspuns: pe ce mijloace tehnologice sau metode se bizuiau anticii egipteni pentru a manevra sculpturi gigantice, de granit, cum ar fi un obelisc având o greutate de 1000-1200 de tone?

Pe lângă dificultatea ridicării colosalului obiect, exista, desigur, și problema transportului. Ce fel de platformă de transport ar fi folosit egiptenii pentru deplasarea unor astfel de obiecte masive, până la destinație?

Avem un obelisc neterminat, o istorie neștiută (sau ascunsă), plus… o mulțime de enigme. Până la urmă, cine erau acești oameni care, cu milenii în urmă, realizau, pe Valea Nilului, opere care i-ar pune în dificultate chiar și pe constructorii moderni? Nu cumva erau mai avansați decât ni-i imaginăm astăzi?

Surse: thevintagenews.com, fieldlens.com, www.historia.ro, subbycircle.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină