E în pericol integritatea teritorială a României? Chiar înainte de vizitele lui Putin și Trump la Budapesta, în februarie, ungurii cer în Monitorul Oficial autonomia „Ținutului Secuiesc”
În câteva săptămâni, cei mai puternici lideri ai planetei – Donald Trump și Vladimir Putin – vor vizita Ungaria, la câteva zile diferență unul de celălalt. Desigur, oricine se poate întreba de ce au ales aceștia țara vecină pentru o astfel de vizită? Dacă este să facem speculații, am putea presupune că întâlnirea lor cu liderii maghiari pregătește terenul pentru o întâlnire ulterioară, la cel mai înalt nivel, între conducătoii Rusiei și SUA. Putem presupune acest lucru datorită relației strânse care există între Putin și Victor Orban, premierul maghiar putându-se face purtătorul de cuvânt al șefului de la Kremlin, pentru pregătirea întâlnirii cu Trump. Pe de altă parte, Orban este cu siguranță pe aceeași frecvență cu Donald Trump în probleme precum refugiații, amândoi fiind preocupați de ridicarea unor ziduri la graniță, pentru stăvilirea imigrației ilegale.
În contextul legării unor astfel de prietenii (și trebuie să recunoaștem că vizitele acestor lideri la Budapesta reprezintă un succes diplomatic major pentru unguri) și în condițiile în care Ungaria contestă de mult timp Tratatul de la Trianon prin care Imperiul Austro-Ungar a fost dezmembrat, lucru care a permis unirea Transilvaniei cu România, este cert că Orban se va folosi de oportunitatea acestor întâlniri pentru a ridica problema Transilvaniei, revendicând drepturi istorice asupra acestui teritoriu românesc.
Ei bine, chiar înaintea acestor evenimente de la Budapesta, un proiect susținut și de Laslo Tokes – inițiativa pentru obținerea Autonomiei așa numitului Ținut Secuiesc – a fost publicat în Monitorul Oficial al României, urmând ca el să fie supus dezbaterii. Să fie o coincidență acest fapt sau el a fost gândit să se petreacă chiar înaintea vizitei lui Putin și a lui Trump la Budapesta, pentru a fi o minge la fileu ridicată lui Victor Orban?
Pentru naivii care vor spune că e o exagerare, că suntem membrii UE și NATO și acest lucru este suficient ca să ne garanteze integritatea teritorială, trebuie spus că o rupere a Transilvaniei de România nu presupune unirea acesteia cu Ungaria. Nu! Acest lucru nu ar fi posibil acum. Dar o Transilvania independentă, sub o influență majoră a Ungariei este posibil. Și exact la acest lucru se lucrează – la crearea unor tensiuni în zona majoritar maghiară din Covasna și Harghita și la convingerea românilor din Transilvania că le-ar fi mai bine fără „miticii” din București, că le-ar fi mai bine să se administreze singuri…
Nu uitați că avem precedente recente în Europa – ruperea Cehoslovaciei și a Iugoslaviei…
Așadar, este în pericol integritatea teritorială a României? Să urmărim evenimentele lunii februarie și vom afla mai multe!
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
E o naivitate sa asteptam luna februarie ca sa vedem, chiar este in pericol integritatea României. A inceput sa fie inca din momentul in care românii inselati, asmutiti de legiuni intregi de agenti straini, l-au dat jos pe Ceausescu si au pus in locul lui o sleahta de criminali. criminali, pentruca ei au comandat uciderea, incepand cu Ceausescu – pâna la urma, si el, un om, cu drept la viata de la Dumnezeu- continuând cu miile de tineri români iesiti in strada, apoi cu România insasi, spoliata bucata cu bucata pâna in ziua de azi.
Culmea ca aceeasi indivizi sunt votati chiar de catre români, mereu si mereu. pot spune ca alegerea ne apartine.
Când, oare, vom vota si cu Dumnezeu?
Doamne, iarta-ne!
Pacat ca in 89 a scapat mizeria aia de pastor…..un tradator si un necunoscator(sau poate nu vrea sa cunoasca) a istoriei adevarate in care ungurii sunt niste venituri pe aceste meleaguri dacice(de la Tisa pana la Nistru)
Sint momente de criza, trebuie sa preintimpinam niste lucruri, nu sa fim niste simpli constatatori post-factum.
Daca ne unii toti romanii experti in securitate informatica ii putem invinge si pe rusi si pe americani!
Oricat de trist ar suna, suntem obligati sa acceptam realitatea: cei mai puternici conducatori ai lumii merg sa discute cu liderul unui stat vecin suveran. In ceea ce ne priveste… numai stat suveran nu mai suntem iar klausika nu este liderul romanilor ci un simplu guvernator (evident numit de o putere externa) al unei colonii din rasaritul Europei. La noi daca exista vreo problema e simplu: chemi guvernatorul la centrul de comanda (Berlin, Washington etc.) si ii trasezi ordinele.
Dar stiti ceva, nu-i bai: am mai fost de atatea ori sub ocupatie straina si de fiecare data am reusit sa ne eliberam indiferent ca au fost turci, rusi, nemti sau orice a mai trecut pe aici! Iar noi, cei de azi, asa dezbinati, dezorientati si cu toate celelalte bube in cap pe care le mai avem (si de a caror majoritate nici macar nu suntem constienti) suntem marturia vie a perenitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. Cu credinta in Dumnezeu care ne-a caracterizat de secole, om trece si de asta. Doar n-om fi noi ultima generatie a neamului nostru!
PLANUL HABSBURG
Sferele de influenţă. Cavalerii de la Malta, sprijiniţi de Serviciul German de informaţii (BND) au pus în aplicare crearea „Confederaţiei Dunărene”
În ultimul său număr, săptămânalul belgrădean „Argumenti” public un inedit material documentar intitulat „Planul Habsburg”, descoperit într-o geantă diplomatică. Redacţia ziarului „Argumenti” subliniază că este vorba de un întreg plan geopolitic, care prevede crearea treptată a unei largi Confederaţii în Europa Centrală, care s-ar plasa între graniţele fostului imperiu austro-ungar, iar ţesăturile acestei comuniuni s-ar constitui pe baza CATOLICISMULUI, ceea ce presupune o influenţă decisivă din partea Vaticanului. Planul, incluzând mai multe etape – unele dintre ele fiind, practic, deja realizate – îi are în spate pe Cavalerii de Malta, despre care se ştie doar „atât cât intenţionează ei să se ştie”. Înfăptuirea planului este asigurată de Serviciul German de Informaţii (BND), în cooperare cu Ministerul Afacerilor Interne din Germania, susţinut, de asemenea, de oameni politici cheie din interiorul şi exteriorul Germaniei. Printre susţinătorii planului se află şi organizaţia INTER MARIUM, creată în 1920, la Paris, cu concursul Vaticanului, în prezent, acesta aflându-se sub controlul total al Cavalerilor de Malta. „Nucleul „ acestui veritabil imperiu al Confederaţiei Dunărene urmează a fi alcătuit din Austria, Slovenia, Croaţia, UNGARIA si Voivodina, cu perspectiva atragerii şi altor ţări (ca Cehia) ori REGIUNI. Punctul cel mai sensibil al planului, în opinia creatorilor săi, ar fi drept ceea ce se defineşte drept „Poarta de Sud”, respectiv localitatea Srem, ceea ce sugerează că arhitecţii viitoarei Confederaţii Dunărene presupun că desprinderea Voivodinei de Serbia să se poată face mai uşor decât obţinerea controlului localităţii Srem. „PLANUL HABSBURG” mai presupune şi revenirea „volkdeutscher – ilor” (populaţia de origine germană) şi a descendenţilor acestora pe teritoriul fostei Iugoslavii, mai exact în Voievodina, întrucât se ştie că majoritatea acestor etnici germani au trăit în Voivodina”. Aceasta ar putea fi şi calea desprinderii Voivodinei de Serbia, în modul cel mai sigur, deoarece, după cum prevede planul, după strămutarea etnicilor germani în Voivodina, sub PRESIUNEA COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE, s-ar putea realiza un referendum, al cărui rezultat nu e greu de presupus. PLANUL HABSBURG se constituie pe baza a 16 puncte, unele dintre ele realizate în forme care, la început, păreau să semene cu nişte inocente colaborări economice între ţările „REGIONALE”. Mai târziu, însă, păreau să semene cu nişte inocente colaborări ECONOMICE între TĂRILE „REGIONALE”. Mai târziu, însă, acestea s-au transferat în legături subterane politice, această etapă culminând cu DESTRĂMAREA Iugoslaviei şi Cehoslovaciei.
Aşadar, iată cele 16 puncte care marchează „etapele PLANULUI HABSBURG”.
Prima etapă se referă la crearea organizaţiei ALPI-ADRIA care, în momentul formării şi ulterior al activităţii ei pe teritoriul fostei IUGOSLAVII, a fost privită cu o deosebită încredere şi simpatie de către iugoslavi, luându-se de bune intenţiile declarate ale acestei organizaţii, de a atrage Iugoslavia în Comunitatea Europeană. Amintim totuşi că „echipa iugoslavă”din organizaţia ALPI-ADRIA era, paradoxal, constituită doar din SLOVENI şi CROAŢI. Astfel încât, Slovenia şi Croaţia, colaborau, chiar în acel moment, în mod independent, cu diverse alte state. Deci, încă din această primă etapă se sconta pe independenţa totală a Sloveniei şi a Croaţiei.
A doua fază a planului Confederaţiei Dunărene, prevede dobândirea poziţiilor cheie din economia UNGARIEI. Prin promisiuni ferme, de intrare în Comunitatea europeană, şi chiar prin atragerea suportului unor politicieni, conducerea statului UNGAR se afla în situaţia de a începe o nouă reformă a legislaţiei care să permită acest control economic absolut, necesar derulării în continuare a PLANULUI HABSBURG.
În faza a treia, creierul colectiv al operaţiunii Habsburg a dispus DESPRINDEREA Sloveniei şi Croaţiei din RSF Iugoslavia. Acţiunea a fost concepută a se desfăşura în mod paşnic, printr-o combinaţie de presiuni şi promisiuni asupra Belgradului. Dar ceea ce arhitecţii planului n-au prevăzut a fost reacţia sârbilor de cealaltă parte de Drinei (sârbii bosniaci). Planul prevedea în detaliu şi DESTRĂMAREA ARMATEI NAŢIONALE IUGOSLAVE, cu sprijinul conducătorilor naţionalişti din Slovenia şi Croaţia, care în acea perioadă asigurau conducerea politică federală în Iugoslavia, cu toate că nimeni nu se aştepta la o reacţie atât de puternică şi la o rezistenţă atât de tenace din partea sârbilor din celelalte foste republici iugoslave, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina.
A patra fază, a cărei realizare a devansat-o pe a treia, se referă la destrămarea Cehoslovaciei şi se prevedea că se va încheia fără mari probleme, ceea ce s-a şi întâmplat.
Astfel, primele 4 etape ale PLANULUI HABSBURG s-au finalizat, cu toate că în Croaţia lucrurile nu au mers aşa cum s-a prevăzut. Mai bine de un sfert din teritoriul Croaţiei se află încă sub controlul sârbilor, care nu au încetat să se apere în faţa asaltului vechii conduceri din Zagreb. În analiza Cavalerilor de Malta, acceptată, de altfel , şi de ministerul Afacerilor Interne al Germaniei, se susţine că „Jocul cu Tudjman”, omul deciziile pentru acest spaţiu, a fost doar parţial bine planificat, întrucât acordarea unei puteri depline de decizie şi de evaluare a situaţiei din zona lui Tudjman – în scopul consolidării statului croat – s-a dovedit o măsură eronată. Asta, potrivit Cavalerilor de la Malta şi Ministerului de Interne German, fiindcă Tudjman a apelat la emigraţia ustaşă, însuşindu-şi şi o parte însemnată a fondurilor, iar un sfert din Croaţia nu se afla totuşi sub controlul său, încurcând astfel proiectele celor care , din umbră, intenţionau să croiască viitorul acestui spaţiu. De aceea, este de aşteptat, în viitorul foarte apropiat, un proces de înlăturare a lui Tudjman de la putere – proces proiectat în afara graniţelor Croaţiei – şi aducerea la putere, la Zagreb, a acelor forţe politice care n-ar mai provoca sârbilor reacţiile de până acum. Situaţia pare asemănătoare cu cea din ajunul alegerilor din 1990, căci se contează din nou pe rolul decisiv al BISERICII CATOLICE. De fapt, doar la rima vedere pare o reiterare a situaţiei, în realitate, fiind o „oprire din mers”, o schimbare a tacticii în scopul realizării ţelului – şi nimic mai mult.
A cincea etapă prevede INCITAREA UNGARIEI DE A CERE UNELE ZONE ALE ROMÂNIEI, INOCULÂNDU-SE MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA IDEEA DESPRINDERII DE ACTUALUL STAT ROMÂN ŞI ALIPIRII LA „MATCA UNGARĂ”. Suntem martorii acestei faze, aflate în plin curs de desfăşurare, urmărindu-se cu o precauţie maximă şi luându-i-se zilnic pulsul .
Al şaselea punct al PLANULUI HABSBURG prevede secesiunea Voidovinei, despre care s-a mai pomenit, şi care urmează să se petreacă în paralel cu a şaptea etapă, care presupune un proces de secesiune similar, , însă în alt stat – Italia. Planul prevede aşadar, independenţa Tirolului de Sud, până la o totală autonomie în interiorul Italiei, după care va urma un referendum prin care locuitorii regiunii (fiind vorba de austrieci şi germani) vor opta şi vor decide în ce ţară doresc să trăiască. Ajungându-se aici, rezultatul poate fi dinainte stabilit.
A opta etapă include secesiunea Istriei, la care se va ajunge prin consumarea etapelor anterioare „pregătitoare”, în timp ce a noua etapă a planului prevede un alt val de „Volkdeutsch –eri”, de această dată în Slovenia şi Croaţia, întrucât se presupune că până atunci majoritatea acestora vor fi intrat în POSESIA FOSTELOR LOR PROPRIETĂŢI din Voivodina.
A zecea etapă este crearea Confederaţiei Dunărene, prin unirea statelor mai sus pomenite, in frunte cu Austria.
A unsprezecea etapă este indirect legată de cea anterioară şi presupune formarea unor ţări asociate ţărilor Confederaţiei Dunărene, de această dată cu GERMANIA ca STAT CNDUCĂTOR. Din acest punct, începe să se configureze o Germanie mare, din perspectivă economică, politică, dar şi ca o mare forţă militară a Europei.
În acest context trebuie observată decizia guvernului german – şi aceasta pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial – de a-şi trimite soldaţi peste graniţă, în război, chiar în Balcani. A fost prevăzută şi crearea unui program nuclear german, şi de înarmare, prin care Germani ar urma să devină o superputere nucleară. Ultimele cinci etape prezintă un interes special, mai ales pentru Serbia, în scopul realizării unei breşe spre Răsărit, dar şi PENTRU A-I FOLOSI RESURSELE, ÎNDEOBŞTE CELE MINIERE, APOI FOLOSIREA CĂII FLUVIALE A DUNĂRII. Atragerea Serbiei într-o „îmbrăţişare economică” va însemna şi controlarea riguroasă a Dunării.
Numeroase personalităţi, mai mult sau mai puţin celebre, sunt cooptate în realizarea PLANULUI HABSBURG, însă un singur nume este deocamdată pus în circulaţie. Este vorba de o persoană care, evident, nu a pomenit de acest plan ca atare, dar care este preocupată vădit de existenţa unei „puternice Europe centrale” formată din STATE CATOLICE. Această personalitate este Otto von Habsburg, fiul ultimului monarh austriac, şi care este preşedintele grupului interparlamentar pentru Europa Centrală şi Răsăriteană din cadrul Parlamentului European. În 1991, Otto von Habsburg a fost desemnat cetăţean de onoare al oraşului croat Karlovac şi vizitează Croaţia de câteva ori pe an, tot atâtea prilejuri cu care vorbeşte în public despre legăturile ce au la bază catolicismul, ca şi despre memoria istoriei, nostalgia faţă de fosta monarhie austro-ungară”. De altfel, atât mass-media scrisă , cât şi cea audiovizuală din Croaţia acordă de fiecare dată ample spaţii opiniilor lui Otto von Habsburg, care nu o dată a avut cuvinte denigratoare la adresa POPOARELOR ORTODOXE, în primul rând la adresa sârbilor, ruşilor şi GRECILOR, pe ultimii numindu-i chiar „teroriştii din Parlamentul European”, iar pe sârbi, pur şi simplu „fascişti”. Cu prilejul unei vizite efectuate în oraşul croat Zadar, Otto von Habsburg a pledat pentru crearea unei „ARMATE CATOLICE” care, chipurile , ar putea apăra Europa de ORTODOCŞI şi musulmani.
Chiar o succintă trecere în revistă a PLANULUI HABSBURG ridică temeri serioase, cu atât mai mult cu cât, câteva din punctele sale au fost deja înfăptuite.
AXA WASHINGTON-BRUXELLES-MOSCOVA IMPARTE ROMÂNIA IN DOUĂ
AXA WASHINGTON-BRUXELLES-MOSCOVA IMPARTE ROMÂNIA IN DOUĂ
În cadrul unui interviu acordat unei echipe de televiziune franceze şi preluat fragmentat de către emisiunile informative R.D.I. din Canada, T.V.5, Euronews, preşedintele Croaţiei, Franjo TUDJMAN, a prezentat reporterilor francezi un document şocant despre planurile, în curs de realizare, de ÎMPĂRŢIRE A EUROPEI ÎN 2 ZONE DE INFLUENŢĂ DISTINCTE ŞI CARE RESPECTĂ FRONTIERELE RELIGIOASE, respectiv CATOLICĂ şi ORTODOXĂ. Cele două zone de influenţă ar fi cea catolică, controlată de Occident şi cea ortodoxă, controlată de Moscova. Conform declaraţiilor făcute de către preşedintele Croaţiei, harta respectivă a fost „desenată” la BRUXELLES de către N.A.T.O.
ROMÂNIA ESTE VIZATĂ DIRECT în respectiva hartă întrucât FRONTIERA CARE ÎMPARTE CELE DOUĂ ZONE DE INFLUENŢĂ TRECE EXACT PRIN INIMA ŢĂRII ŞI DESPARTE TRANSILVANIA, care rămâne în zona de influenţă occidentală, de restul ţării. Documentul care ar face să pălească de invidie până şi un Hitler sau un Stalin a fost arătat, subliniem, de către PREŞEDINTELE CROAŢIEI, deci credibilitatea lui nu poate fi pusă la îndoială decât în condiţii excepţionale. De altfel, evoluţia situaţiei în fosta Iugoslavie este în perfectă concordanţă cu harta respectivă, iar planul de pace american nu vine decât să confirme datele problemei, O parte a scenariului este în curs de desfăşurare în Bosnia. După semnarea păcii acolo (probabil septembrie sau octombrie) scenariul urmează să se deruleze în continuare până la aducerea la zi a documentului de la Bruxelles. Iată o întrebare pe care România trebuie să şi-o pună şi să o pună „pieţarilor” de la Bruxelles, Washington şi Moscova. De asemenea, opinia publică românească trebuie să se întrebe foarte serios dacă forţele politice interne erau la curent cu documentul respectiv şi, dacă da, unde sunt măsurile de contracarare pe care acestea le-au produs în apărarea Ţării. Un lucru trebuie bine înţeles, documentul nu mai provine de la tot felul de sclerozaţi maghiari, ci de la N.A.T.O. şi are, probabil, acordul Moscovei. Neluarea în considerare a unor asemenea avertismente ne poate costa scump, iar istoria ne-a confirmat-o. (1995 – Eugen Popescu)
Acordul de la Dayton (Acordul Cadru General pentru Pace în Bosnia și Herțegovina) este tratatul semnat la data de 14 decembrie 1995, care a consemnat încheirea războiului din Bosnia din 1991-1995. Acordul a fost negociat la Dayton, Ohio și a fost semnat la Paris de către președinții Bosniei-Herțegovina (Alija Izetbegovici), Croației (Franjo Tudjman) și Republicii Federale Iugoslavia (Slobodan Miloșevici) și de către reprezentanți ai Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Marii Britanii, Federației Ruse și ai Statelor Unite ale Americii.
de aceea FORTE STRAINE se opun cu indarjire construirii autostrazii BRASOV si sunt arestari pe banda rulanta cu totii cei care nu iau in considerare aceasta opozitie…GHITA a avut dreptate !