Dragobete – 24 februarie

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”.

Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”.

Dicționarul menționează (în plan secund) că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”.

Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos și bun”.

Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” și mai ales în Oltenia, sărbătoarea creștină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 23 februarie) „se numește Dragobete”.

Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(…)

Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere”.

Dragobetele mai are și alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Ziua este cunoscută în special drept „ziua în care păsările sunt logodite”.

Se spune că dacă băieții nu o întâlnesc pe fata care le place, vor avea cu adevărat ghinion pentru tot restul anului.

În această zi, considerată local prima zi de primăvară, băieții și fetele adună flori de primăvară și cântă împreună.

Fecioarele obișnuiau să adune zăpada care stătea pe pământ în multe sate și apoi o topeau, folosind apa în poțiuni magice pe tot parcursul anului.

Cei care iau parte la vama Dragobete ar trebui să fie protejați de boli, în special de febră, în restul anului.

Dacă vremea o permite, fetele și băieții culeg ghiocei sau alte plante de primăvară timpurie pentru persoana pe care o curtează.

Este o credință comună în unele părți ale României că, în timpul acestei sărbători, călcarea peste piciorul unui partener duce la rolul dominant în relație. Obiceiurile de Dragobete variază de la regiune la regiune.

În mediul rural există o veche tradiție cu fetele și băieții care merg în pădure să culeagă flori. Când se întorc acasă, tradiția spune că băieții alergau după fete pentru a le săruta.

Dacă fetei îi plăcea băiatul, îl lăsa să o sărute. Există o vorbă care are mult sens în privința asta: „Dragobete sărută fetele”.

Foto M.C.Diaconu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină