Dezlegarea enigmei lui El Dorado: „cheia” este un obiect găsit într-o peșteră, lângă Bogota. El Dorado nu era o împărăție a aurului, ci… o persoană!

Legenda lui El Dorado s-a născut în secolul al XVI-lea, când spaniolii au sosit pe teritoriul Muisca și s-au răspândit zvonurile că în munții columbieni ar exista un oraș ori un regat al aurului. De atunci, mitul lui El Dorado s-a dezvoltat și a atras o puzderie de exploratori și vânători de comori în munții din America de Sud. Treptat, adevarul a început să iasă la iveală, reieșind că El Dorado n-a fost un loc, ci… o persoană.

Cel mai reprezentativ simbol al mitului El Dorado este Pluta Muisca, o remarcabilă mostră de artă pre-columbiană. Piesa de aur a fost descoperită într-o peșteră lângă Bogota, în anul 1856. Artefactul aparține perioadei târzii a culturii Muisca, adică intervalului dintre anii 1200-1500.

Populația Muisca era recunoscută pentru măiestria sa în prelucrarea aurului. Această populație vorbea limba cchibcha și a format Confederația Muisca în regiunile muntoase andine din zona estică a Columbiei de astăzi, în special Altiplano Cundiboyacense. Ca una dintre cele patru civilizații avansate din America de Sud, populația Muisca s-a confruntat cu Imperiul Spaniol încă din anul 1537.

Statuia (Pluta Muisca) este realizată dintr-un aliaj de aur și argint nativ și mai conține o cantitate mică de cupru. Obiectul descrie ritualul de inițiere a noului zipa (conducător) din Bacatá (așezare de la care provine numele actualei Bogota), ceremonie care avea loc pe lacul Guatavita. Liderul (aflat pe plută) era înconjurat de către alte căpetenii, cu toții fiind împodobiți cu pene, bijuterii, coroane și poartă în mâini instrumente muzicale și măști de jaguar. Personajele aflate la marginile plutei par a fi vâslași. În cadrul societății Muisca, obiectele de aur nu erau considerate simboluri ale bogăției materiale, fiind folosite doar în scopuri ceremoniale (magice, religiose) și decorative.

Când un lider al poporului Muisca trecea la cele veșnice, în locul său venea un nou conducător, de obicei nepotul celui decedat. Noul conducător își acoperea corpul cu praf de aur și, aflându-se pe plută, aducea ofrade alese zeiței Guatavita, în mijlocul lacului sacru. Această veche ceremonie Muisca stă la originea legendei lui El Dorado.

„El Dorado”, „El Hombre Dorado” (Omul de aur) sau „El Rey Dorado” (Regele de aur) era termenul folosit în Imperiul Spaniol pentru a descrie un nou lider (zipa) al populației autohtone din Columbia, care, în cadrul unui ritual de inițiere, își acoperea trupul cu praf de aur iar ofranda sa de aur, argint și nestemate o arunca în Lacul Guatavita. Circulând din om în om, povestirile despre El Dorado s-au transformat fundamental, de-a lungul timpului: din persoană (lider al poporului Muisca), El Dorado a devenit mai întâi un oraș (al aurului), apoi un regat sau chiar un imperiu.

A doua locație pentru El Dorado a fost dedusă din zvonuri, care au inspirat mai multe expediții nereușite la sfârșitul secolului XVI, în căutarea unui oraș numit Manõa, pe malul lacului Parime. În căutarea legendarei citadele a aurului, conchistadorii spanioli și numeroși alții au străbătut, mânați de aviditate, Columbia, Venezuela și zone mari din Guyana ori din Brazilia de nord. Partea bună este că, în cursul acestor explorări, o mare porțiune din America de Sud, inclusiv țărmurile fluviului Amazon, a fost cartografiată. Pluta Muisca este expusă acum într-un muzeu din Bogota (Columbia).

Surse: www.thevintagenews.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină