Despre rafinament și bun gust în Bucureștiul interbelic: Magazinul „Rosenthal” de pe Calea Victoriei

Posted on 9 octombrie 2021 by Marin Teodora in Cunoaște România, Dezvăluiri, Istorie // 0 Comments

În secolele trecute, manufactura „Rosenthal”, alături de „Meissen”, „Limoges” sau „Sèvres”, a reprezentat elita producătorilor de porțelanuri.

Magazinul „Rosenthal” de pe Calea Victoriei, inaugurat în perioada interbelică, s-a aflat pe locul cunoscutului bloc de astăzi cu același nume, ce a fost o vreme sediul Băncii Române de Comerț Exterior.

Puțini bucureșteni mai fac însă asocierea între îndrăgitul magazin de porțelanuri și blocul „Rosenthal” construit în 1938 după planurile arhitectului Radu Dudescu.

Povestea magazinul, reîntregită cât se poate din frânturi de relatări, ne vorbește despre o lume obișnuită să păstreze ca etalon al nobleței și eleganței folosirea porțelanurilor în inimitatea vieții de acasă.

„Îmi aduc aminte că toate casele boierești aveau obiecte de porțelan, vase, figurine, bibelouri, rame de oglinzi, veselă, provenind din cele mai renumite manufacturi europene.B

oierii noștri au avut o mare atracție pentru aceste obiecte și au știut să le aleagă dovedind un gust deosebit. Cine se îndoiește de rafinamentul elitelor românești să ia în considerare, printre multe altele, obiectele de porțelan pe care le foloseau sau cu care își împodobeau casele”, povestește academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Spre deosebire de marile manufacturi tradiționale care au fost fondate de regi sau mari seniori, manufactura și apoi societatea „Rosenthal” a fost lansată de talentatul meșter ceramist Philipp Rosenthal.

Acesta și-a început afacerea cu obiecte mici de porțelan pe care soția sa le colora manual și le vindea apoi din poartă în poartă. S-a lansat cu o scrumieră fabricată în serie care a avut un succes imens în Europa și America.

Deschiderea magazinului „Rosenthal” din București „s-a făcut cu mult tam-tam, iar în lumea bună a orașului toți comentau acest eveniment căci porțelanurile «Rosenthal» deveniseră la modă în aceea vreme”.

La un an de la inaugurare, ziarul „Adevărul” îi invita, prin intermediul unui articol, pe toți iubitorii de frumos să admire și să cumpere deosebitele porțelanuri.

„A trecut aproape un an de la deschiderea acestui depozit în Capitală și noua întreprindere în foarte scurt timp a prosperat în mod îmbucurător. Cu toată criza economică ce se resimte în diferitele clase sociale, porțelanurile «Rosenthal» s-au răspândit foarte mult.

Acest depozit a devenit pentru mulți o reală necesitate deoarece cumpărătorul găsește în produsele «Rosenthal» cea mai fină calitate de porțelan cu prețuri convenabile.

Aceste două avantaje îngăduiesc mărcii «Rosenthal» să lupte cu succes contra camelotei ce tinde a se răspândi tot mai mult.

Prețul unui obiect se stabilește nu atât după mărime cât după frumusețea materialului, finețea lucrului și raritatea sa.

Aceste însușiri caracterizează porțelanul «Rosenthal» și justifică renumele său mondial. Artiști ca Gulbranson, Zügel, Schott, Liebermann sunt creatorii plasticei «Rosenthal», vaselor, cutiilor. Serviciile de masă «Rosenthal» împodobesc orice interior elegant.

În anul acesta depozitul «Rosenthal» nu se va mai mulțimi ca în primul an să prezinte publicului un număr restrâns de modele alese ieșite din atelierele artistice «Rosenthal» și anumite decoruri și forme de vase de menaj, prietenii mărcii «Rosenthal» vor găsi în actualul depozit o colecție aleasă din întinsul domeniu al creaților «Rosenthal».

Afară de splendide opere de artă, opere demne de palate fermecătoare pentru ochiul cunoscătorului, expoziția mai cuprinde tot felul de creațiuni artistice care dovedesc că un interior frumos și simplu chiar cu mijloace modeste poate fi ornat cu porțelanuri «Rosenthal».

Fără obligație de a cumpăra, o vizită în depozitul «Rosenthal» din București, Calea Victoriei 41, este interesantă pentru toți admiratorii frumosului”.

În amintirile despre „Captivantul București interberlic”, autoarea Graziella Doicescu scrie despre magazinul „Rosenthal”:

„Rămânea lumea extaziată în fața vitrinelor și a ceea ce se întrezărea pe mesele și rafturile dinăuntru. Îți era frică să pui mâna pe un bibelou sau pe o ceșcuță, ca nu cumva să ți se frângă în mâini, așa era de transparent și fin porțelanul

.Toată lumea își dorea ceva de la «Rosenthal», însă era un magazin accesibil pentru mult prea puțini! Prețurile erau foarte piperate. Tot «Rosenthal» vindea și tacâmuri «Pforzheim», făcute dintr-un aliaj superior, argintat sau aurit, cu model deosebit”.

Constantin Bălăceanu-Stolnici își amintește, de asemenea, că porțelanurile era atât de frumoase, încât devenea o adevărată încântare să le admiri formele și culorile.

„Vitrinele și sala de vânzări erau impresionante prin varietatea și frumusețea exponatelor. Îmi plăcea să le admir pentru jocul de forme, de culori și de lumini care realiza un spectacol deosebit la reușita căruia contribuia și numărul de obiecte prezentate”.

Text: Andreea Mâniceanu

(Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor)

Bibliografie:

„Adevărul”, 17 octombrie 1925; Constantin Bălăceanu-Stolnici, „Amintiri… O viață de poveste în Bucureștiul interbelic”, Editura Oscar Print, București, 2013;

Graziella Doicescu, „Captivantul București interbelic”, Editura Vremea, București, 2008.