De excepție – Dacii din Danemarca. Un arheolog danez vorbește despre „strămoșii noștri comuni” și ne arată COMORILE DACICE din Danemarca

Așa cum ne-a obișnuit an de an, echipa minunată și entuziastă de la Formula As a făcut și în această toamnă o călătorie în nordul Europei, în căutarea urmelor dacice. Ceea ce au descoperit și în acest an, aruncă în aer încă o dată istoria, așa cum o cunoaștem noi.

De aceea, vă recoamnd cu căldură acest interviu luat de jurnalistul Cătălin Manole arheologului danez Prof. Flemming Kaul – Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană.

Formula As: „Este doar o chestiune de timp până când vom cunoaşte adevăratul trecut al strămoşilor noştri comuni”

Mă aflu pe holurile Muzeului de Istorie din Copenhaga, alături de un mare spe­cia­list, bucuros să îmi arate ves­tigii lăsate în Danemarca de strămoşii românilor. Cu un aer rebel, de căutător de comori, profesorul Flemming mă con­duce printre vitrine pline de minuni desco­perite de arheologii danezi. Prima oprire este în faţa unui vas din argint aurit, decorat minunat cu figuri ce par regi, preoţi şi zei­tăţi, înconjurate de fiinţe şi animale fan­tastice. În­tinde mâna spre el şi mă priveşte zâmbind.

– Vas dacic!

– Dacic?, repet uluit.

Comoara dacică de la Muzeul din Copenhaga: Vasul Gundestrup. Secvenţă cu şarpele dacic şi capetele de lup

– Da, acesta este un vas dacic sau tracic. Se nu­meşte Cazanul Gundestrup, după locul mlăştinos un­de a fost descoperit în Danemarca, în nordul Jutlandei. Făcut din argint aurit, este una dintre cele mai fru­moa­se şi importante descoperiri de pe terito­riul danez. Aşa ceva numai pe malurile Dunării, în Dacia, se putea face. Cu siguranţă că vi pare familiar: tehnica de lucru şi chiar şi unele reprezentări, răz­boinici sau animale fantastice, sunt foarte ase­mă­nătoare cu cele de pe coi­furile descoperite în Ro­mâ­nia, la Agighiol, Pe­re­tu, Coţofeneşti sau Cu­cuteni. Vasul are o teh­nică de realizare uni­că şi câteva detalii strict da­cice, pe care nu le gă­sim în altă par­te. Dacă vă uitaţi la co­lierul aces­tei zeităţi, de exemplu, el are anumite particu­larităţi care ne spun clar că sunt tracice sau dacice. Este o dis­cu­ţie foarte tehnică, dar eu cu asta mă ocup, cu ast­fel de obiecte. Co­lie­rul acesta are un sistem par­ticular de prindere în ca­pete, o altă piesă… Am ur­mărit semnalarea unor astfel de coliere şi în alte părţi ale Europei şi este destul de curios ce am descoperit. Ele apar în Danemarca – în nordul Jutlandei, în Suedia – pe insula Gotland, în Ucrai­na şi la Marea Neagră, de parcă o mână uriaşă le-a presărat pe toată această întindere. Un alt obiect interesant de pe acest vas este coiful ce poartă pe creştet o pa­săre, care aminteşte de superbul coif descoperit în România la Ciumeşti. Probabil cel mai convingător argument rămâne însă stilul şi tehnica de realizare a acestui vas, întâlnite nu­mai în sud-estul Europei, în zona Dunării. Numai în acea zonă întâlnim blana ani­malelor realizată din puncte sau linii bătute în argint sau argint aurit. Com­binaţia de stil şi tehnica folosită pe vasul Gundestrup ne trimit clar la partea de mijloc sau de jos a Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, fie în sud, fie în nord, la Peretu sau Agi­ghiol, în România. Ase­mănare izbi­toare este şi cu pan­dantivul găsit la Surcea, tot din Ro­mânia. Istoricul Drexel a fost unul dintre primii cer­cetători care a studiat acest vas ritua­lic şi l-a pus de la început în legă­tură directă cu desco­peririle de la Săliş­tea, din Româ­nia, unde apare repre­zentată şi o femeie înveş­mân­tată în haine tradi­ţio­nale, cum se întâlnesc şi astăzi în sate­le româ­neşti. Mai sunt şi alţi cer­ce­tători de aceeaşi părere – Ber­ciu, Ho­redt, Powell sau Marazov. Ce în­seamnă, efec­tiv, aceste reprezen­tări, cine sunt aceste personaje, dacă sunt zeităţi sau doar preoţi, este greu de spus. Acest vas este încon­jurat de mister şi, din pă­cate, multe lucruri deocam­dată nu ştim să le explicăm.

„Între Dacia şi Danemarca au existat legături clare”

– Aşa cum v-am spus, noi suntem în Danemarca pe urmele dacilor. Există dovezi care să susţină ideea, de necrezut, că ei au ajuns până aici?

Cătălin Manole și arheologul danez

– Veniţi, să mergem în sala următoare. Aici avem două cupe de argint, care sunt cu siguranţă dacice! Felul în care sunt decorate şi apoi forma lor vorbeşte de la sine pentru un specialist. Sunt două cupe iden­ti­ce, din argint, nu mai mari de 10 cm fiecare. Cupele stau pe un picior ce are la jumătate un nod proe­mi­nent. Aceste pocaluri au sus o parte îngustă, aurită, şi sunt de­co­rate cu semi­cercuri ce re­pre­zin­tă cel mai probabil flori de lotus şi frun­ze. Datorită al­tor des­­coperiri din Ro­mâ­nia, acum ştim că aceste po­ca­luri pro­vin din zona cen­tral-ves­tică a Da­ciei. Mo­de­lele în­crus­tate sunt o co­pie a ar­tei gre­ceşti, însă într-un stil re­gio­nal da­cic. Cea mai ma­re ase­mă­na­re exis­tă între aces­te vase şi ce­le des­co­perite în tezaurul de la Sân­crăieni, în Tran­silvania şi, cel mai probabil, au ajuns în Dane­marca cu 100 de ani î.e.n.

– Pentru istoria noastră, ce spuneţi este cu ade­vărat extraordinar. Cum credeţi că au ajuns dacii în Danemarca? Este vorba de o migraţie, de vizite la rudele îndepărtate?

– Se ştie că au existat contacte între lumea aceea şi cea de aici, mai ales prin partea sud-estică. Mărturii ale acestor contacte au fost descoperite încă din epoca bronzului, aşa că o vizită la rudele din nord nu este ex­clusă! E clar că dacii mai fuseseră aici cândva, cu­noş­teau drumurile şi aveau contacte. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scan­dinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocven­te exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii cla­re între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi peri­oa­dă avem multe similitudini şi în ceramica desco­pe­rită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poie­neşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie ma­sivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara. Au fost poate războinici sau comercianţi. Ce este im­portant, însă, este că aceste urme există, deci, cu sigu­ranţă au trecut pe aici.

– Mai există obiecte ce atestă prezenţa dacilor în Scandinavia?

Vasul Gundestrup

– Dacă tehnica vasului Gundestrup ne trimite către sudul Daciei, către Dunăre, există o serie de alte des­co­periri ce ne trimit către nordul Daciei, Moldova de astăzi din România, şi anume, colierele în formă de co­roană. Datorită formei lor speciale, aceste co­liere au atras atenţia încă de la început. Cu mici diferenţe de fabricaţie, prezenţa lor a fost semnalată în multe locuri, şi nimeni nu avea o explicaţie clară de unde provin. În timp, datorită descoperirilor arheologice, s-a ajuns la concluzia că prezenţa acestui co­lier indică faptul că oamenii plecaţi din zona vechii culturi Cucu­teni au tra­versat Europa, ajungând până în nord. S-a mai descoperit la Hjortspring, o sabie ciudată, datată pe la 350 î.e.n. care are doar un tăiş şi o formă curbată. Seamănă cu „ma­­chaira”, o sabie grecească de­venită populară în Tracia, aşa nu­mitul „cuţit tracic”. O sabie asemă­nă­toare găsită la Silivaş, în Transil­vania, este un reper foarte bun. Astfel de vestigii din epoca de fier pre-romană sunt destul de multe, da­că ar fi să le enu­me­răm. Printre ele sunt şi câteva pandantive de aur, găsite pe insu­la Got­land, în Suedia, un altul a fost găsit în Da­ne­mar­ca, la Bredballe Mark, în estul Jut­lan­dei, şi este similar celui găsit la Peretu, într-un mormânt, un­de şi măr­ge­lele aflate par iden­tice. Dar cred că cele mai im­portante desco­pe­riri care vorbesc des­pre legă­tura cu Dacia sunt cele două cupe de ar­gint dacice, des­co­pe­rite la Mollerup, tot în estul Jutlandei.

– După decenii întregi în care prezenţa dacilor în nordul Europei a fost contestată sau pusă la îndo­ială, ce schimbă des­co­peririle des­pre care vorbiţi, prezente şi în muzeele Scan­dina­viei?

– Ele demonstrează, în primul rând, legături clare între Scandinavia şi Dacia, încă din epoca de fier pre-romană. Ies în evidenţă nişte coridoare clare prin care se comunica, fie prin partea de nord, prin Polo­nia de azi şi Germania de nord, fie prin sud, pe cursul Dună­rii. Dar aceste legături, confirmate în mod evident pentru acea perioadă, sunt, de fapt, mult mai vechi, încă din epoca bronzului, când nordul Europei şi Tran­­silvania erau cu siguranţă legate prin ade­vărate reţele de comunicare.

Ceramica din acea pe­rioa­dă, prea puţin studiată, ar putea să aducă noi răs­punsuri în acest sens. Descoperirile despre care vor­bim nu sunt neapărat noi. Nouă este însă posibilitatea de a le pune în relaţie foar­te rapid cu alte descoperiri şi alte studii, ceea ce dă o precizie şi o acurateţe mult mai mare în inter­pretarea lor corectă. În funcţie de săpă­turile arheo­logice şi pe baza noilor tehnologii, cred că este doar o chestiune de timp, până când vom avea în faţă, adevă­ratul trecut al strămoşilor noştri comuni.

Cătălin Manole

Sursa: Formula As

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină