Curiozități din lumea științei: Zmeiele în formă de tetraedru ale lui Alexander Graham Bell aveau echipaj uman…

Posted on 9 octombrie 2017 by Radu Ungureanu in Știați că, Știință și cunoaștere // 0 Comments

Alexander Graham Bell a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. În afară de contribuțiile sale uriașe în domeniul telegrafiei, Bell este creditat și cu invenția detectorului de metale, a audiometrului (un instrument folosit pentru detectarea problemelor auditive) și a unui dispozitiv de localizare a aisbergurilor. Bell a avut de asemenea o mare pasiune pentru aeronautică.

Bell a devenit obsedat de zbor și a început să studieze posibilitatea de a construi un zmeu suficient de mare și stabil pentru a căra un bărbat. Prima lui inovație a fost zmeul în formă cutie, pe care l-a construit prin îmbinarea laturilor mai multor zmeie triunghiulare pentru a crea o structură asemănătoare cu a unei cutii. Ulterior și-a dat seama că această pliere nu este suficientă și mai apoi a combinat mai multe celule creând o structură piramidală mare cu trei laturi triunghiulare și o bază triunghiulară. Această formă geometrică, cunoscută ca tetraedru, este una dintre cele mai stabile structuri.

Bell era convins că viitorul zborului stă în zmeie și nu în avioane. Era convins că structura sa celulară tetraedrică era mai stabilă decât cea a mașinilor fraților Wright.

În 1907, Bell a strâns un grup de tineri interesați de aviație și a înființat Asociația experimentală aeriană (AEA), al cărei scop a fost de a construi un zmeu tetraedric uriaș. Acesta a purtat numele de Cygnet, adică „lebădă mică” în franceză. A fost compus din peste 3.393 de celule, avea peste 40 de metri lungime și cântărea 91 kg. A reușit să zboare cu un pasager uman la o altitudine de 51 de metri, însă din păcate s-a prăbușit și s-a rupt în bucăți la aterizare.

Între timp, colegii lui Bell, ceilalți membri ai AEA, au devenit mai interesați să producă aeronave convenționale, iar ulterior au fost proiectate o serie de avioane. Unul din aceste avioane, numit „Bugul Iunie”, a câștigat trofeul Scientific American într-o expoziție din 1908. Pilotul său, Glenn Curtiss, care ulterior va înființa o companie de producție aeronautică de succes, a zburat la o altitudine 5360 de metri în doar 2 minute. Până la sfârșitul aceluiași an, AEA a efectuat peste 150 de zboruri fără să aibă parte de vreun incident nefericit.

AEA a fost finanțată în întregime de soția lui Alexander Graham Bell, Mabel Bell. Când fondurile au dispărut, asociația a fost desființată. În mai puțin de doi ani de existență, AEA a contribuit semnificativ la proiectarea unor elemente din structura avioanelor, cum ar fi carcasele din cabina de pilotaj și cârligul coada. Una dintre invențiile lui Bell a fost eileronul, care este acum o componentă standard pe toate avioanele.