Cum s-au adaptat strămoșii noștri la viața pastorală și la dieta bazată pe lapte? CEVA INEDIT s-a întâmplat, chiar aici, în Europa…

Dacă laptele altor specii este sau nu un aliment potrivit pentru omul ajuns la vârsta adultă, s-au întrebat, până acum, numeroși oameni de știință. Pentru unii dintre noi, răspunsul este afirmativ și categoric. Ei consideră că laptele este un aliment benefic la orice etate, fără a lua în calcul faptul că omul este singura făptură ce mai consumă lapte și după înțărcare. Alții, în schimb, știu adevărul: și anume că laptele este un aliment recent intrat în dieta umană, pe care nu oricare dintre noi îl poate consuma fără a avea probleme. Un aliment pe care, din acest motiv, unele populații umane îl tolerează, altele nu prea.
Istoria consumului de lapte provenit de la alte specii nu este prea lungă, prin raportare la istoria speciei umane. Începuturile sale sunt foarte „recente”, după cum ne spun oamenii de știință. Oamenii ajunsi la vârsta adultă nu au consumat lapte decât după domesticirea animalelor erbivore. E de neînchipuit ca un animal sălbatic să fi îngăduit să fie muls, de către vreun strămoș de-al nostru trăitor în Paleolitic. Începuturile consumului de lapte se află în Neolitic.

Cu aproximativ 8000 de ani în urmă, spun specialiștii, numai copiii erau capabili să digere lactoza (o glucidă specifică laptelui). După înțărcare, tânăra ființă umană își pierdea, treptat, cu trecerea anilor, toată capacitatea de a mistui acest nutrient. Pe atunci, cam toți adulții erau incapabili să producă lactaza (enzima necesară pentru digerarea lactozei), la nivelul tractului digestiv.

Totuși, arată oamenii de știință, după domesticirea animalelor ceva s-a întâmplat. Ceva foarte important: o mutație genetică! Această mutație le-a permis unor populații umane să se poată descurca, la un nivel acceptabil, și cu o alimentație bazată pe lapte și lactate. În concret, la nivelul tubului digestiv al urmașilor primilor păstori din lume a început să fie produsă lactaza, o enzimă digestivă, și la vârsta adultă. Lactază pe care, mai înainte, nu o produceau decât copii foarte mici, hrăniți la sân.

Interesant este că această mutație genetică, care le permite și astăzi multor oameni să consume lapte și lactate fără a avea probleme de digestie, s-a produs la populațiile de păstori din Europa Centrală și de Nord, cu mai puțin de cinci milenii în urmă. Odată cu trecerea generațiilor, populațiile băștinașe dintr-o mare parte a Europei, inclusiv membrii puternicelor triburi pastorale din spațiul carpato-danubian, au devenit tot mai apte să supraviețuiască pe o dietă alcătuită în cea mai mare parte din lapte.

Profesorul antropolog Joachim Burger de la Universitatea „Johannes Gutenberg” din Mainz a declarat: „Pentru a aprecia importanța constatărilor noastre, este important să conștientizăm că o mare parte dintre actualii europeni din Europa Centrală și de Nord se trag dintr-un mic grup de fermieri neolitici care au reușit să digere laptele proaspăt”.

În lume există, însă, astăzi, numeroși oameni, mai ales de origine non-europeană, care nu sunt capabili să „funcționeze” pe o dietă bazată pe lapte, precum o bună parte dintre persoanele cu origini europene. În vreme ce dieta specific europeană – cu plusurile și minusurile sale, s-a generalizat pe întreaga planetă (o globalizare gastronomică!), nu mai puțin de 60% dintre persoanele adulte care trăiesc în lume nu pot produce o cantitate suficientă de lactază, enzima digestivă necesară mistuirii laptelui. Mulți dintre aceștia nici măcar nu bănuiesc de unde provin disconfortul digestiv, alergiile și alte probleme asociate incapacității de a digera lactoza.

Popoare și populații care descind din primii crescători de animale din Europa există, datorită amplelor migrații petrecute cu milenii în urmă, în Caucaz, Asia Mică, Orientul Mijlociu, Afganistan, Pakistan și, desigur, în India. Indo-europenii sau, mai bine zis, europenii nomazi, au cutreierat Lumea Veche în lung și în lat, în vreme ce căutau locuri mai prielnice, pentru imensele lor turme. S-ar putea spune că, datorită acestor păstori arhaici, noi, europenii, avem rude prin toată Asia. Este o realitate pe care a dezvăluit-o nu doar istoria, ci și lingvistica sau genetica!

Surse: wikipedia.org, www.ancient-origins.net, saveourbones.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină