Cum este explicată științific apariția Stelei Magice la nașterea Domnului!

Stele strălucitoare se așează în pomul de Crăciun în casele din mare parte a lumii. Credincioșii cântă despre Steaua Magică ce i-a ghidat pe cei trei înțelepți către o iesle în micul oraș Betleem, unde se născuse Isus. Colindele vorbesc de aceeași stea și miracolul său. Toate acestea comemorează Steaua din Betleem descrisă de apostolul Matei în Noul Testament. Este descrierea biblică a acestei stele o ficțiune sau conține un adevăr astronomic?

Cum puteau cei trei magi ințelepți să urmărească o stea luminoasă care să-i conducaă la Ierusalim?

Pentru a ajunge la Betleem, magii au fost nevoiți să călătorească spre sud de Ierusalim, urmărind „steaua din est” care mergea înaintea lor, așa cum scrie apostolul Matei în biblie, până când aceasta s-a oprit și a stat nemișcată, exact deasupra locului unde era Pruncul Isus. Dar cum poate o stea din partea de est să ghideze magii spre sud? Așadar dacă cei trei magi erau ghidați de steaua de la est… nu ar fi ajuns în Est?

Nici o stea nu face acest lucru, nici o cometă, sau Jupiter, sau o supernova, sau o conjuncție de planete sau orice alt obiect luminos real pe cerul nopții. Se poate pretinde că descrierea apostolului Matei este un miracol, ceva dincolo de legile fizicii. Dar apostolul Matei a ales cuvintele cu grijă și a scris „steaua din est” de două ori, ceea ce sugerează că aceste cuvinte sunt importante pentru cititorii săi.

Astronomul Michael Molnar subliniază că „din est” sau „în est” (referindu-se la steaua din est) este o traducere literală a expresiei grecești „en te Anatole”, care a fost un termen tehnic folosit în astrologia matematică greacă în urmă cu 2000 de ani. Acest termen descrie un fenomen foarte special, o planetă care s-ar ridica deasupra orizontului estic chiar înainte de apariția soarelui. Apoi, doar la câteva momente după ce planeta se ridică, dispare în strălucirea luminoasă a soarelui pe cerul de dimineață. Cu excepția unui foarte scurt moment, nimeni nu poate vedea această „stea din est”.

Astfel, „steaua din est” se referă la un eveniment astronomic cu semnificație deosebită în contextul astrologiei antice grecești.

Cât despre steaua oprită direct deasupra locului unde s-a născut Isus, apare iar o nedumerire. Cuvintele care de obicei înseamnă că „a stat pe” cer vin de la cuvântul grecesc „Epano”, care a avut, de asemenea, un sens important în astrologia veche. Acesta se referă la un anumit moment, atunci când o planetă se oprește din mișcare și își schimbă direcția de mișcare dinspre vest spre est. Acest „Epano” se întâmplă atunci când Pământul, care orbitează în jurul Soarelui mai repede decât Marte sau Jupiter sau Saturn, prinde din urmă turele (mișcările) altor planete.

Toate acestea împreună alcătuiesc o combinație rară de evenimente astrologice (o planetă chiar deasupra soarelui, soarele fiind în constelația dreapta a zodiacului, plus o serie de alte combinații de poziții planetare considerate importante de către astrologi) care ar fi sugerat astrologilor din antichitate un Horoscop și o naștere regală.

Astronomul Michael Molnar consideră că înțelepții, cei trei magi, au fost de fapt astrologi foarte buni. De asemenea, ei știau și despre profeția Vechiului Testament că un nou rege s-ar fi născut în familia lui David. Cel mai probabil, ei ar fi urmărit cerul ani de zile în așteptarea unui aliniament stelar, care ar fi prezis nașterea acestui rege. Când au identificat un set puternic de prevestiri astrologice, au decis că este momentul potrivit să pornească într-o călătorie pentru a găsi conducătorul proorocit.

Dacă oamenii înțelepți din evanghelia lui Matei au întreprins o astfel de călătorie pentru a căuta un rege nou-născut, steaua strălucitoare nu i-ar fi ghidat, ea le-ar fi spus doar când să pornească la drum. Și nu ar fi găsit un copil nou născut, ci poate un copil deja de 8 luni, pentru că de atât timp ar fi avut nevoie pentru a decodifica mesajul astrologic care ar fi prezis nașterea unui viitor rege. Semnele au început în aprilie, cu răsăritul elicoidal al lui Jupiter în acea dimineață, urmat la prânz de poziționarea lunii în constelația Berbec și a durat până în decembrie, atunci când Jupiter s-a oprit din mișcare pentru a-și schimba direcția dinspre vest, spre est, în comparație cu stelele fixe de pe cer. Până când cei trei magi ar fi putut ajunge în Betleem, pruncul Iisus ar fi fost probabil deja un copilandru.

Traducere și adaptare Mădălina Corina Diaconu

Surse: washingtonpost.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină