Cu milenii în urmă, o bună parte din Sahara era ocupată de către… un lac gigantic. Mega Ciad era o veritabilă mare interioară a Africii, mai întinsă decât actuala Mare Caspică!
A fost odată, ca și când n-ar fi fost niciodată, un lac uriaș în mijlocul actualului deșert Sahara (azi, cel mai mare deșert de pe Terra, cu o suprafață de 9.400.000 km²). Acel lac străvechi este numit, azi, Mega Ciad, în comunitatea științifică. Oamenii de știință susțin că a fost nevoie de doar câteva sute de ani, pentru ca suprafața lui să se diminueze drastic. Mega Ciad a acoperit o suprafață colosală, în Africa Centrală, înainte de-a se evapora, fiind cândva, cel mai mare lac al continentului ori mai bine zis o mare interioară.
Au existat vremuri în care precipitațiile erau abundente, în Sahara. Dar epoca de înflorire a acestei uriașe regiuni africane s-a încheiat cu aproximativ 5000 de ani î.e.n. Totuși, vechea albie a lacului Mega Ciad nu s-a uscat complet decât cu aproximativ 1.000 de ani în urmă.
Reducerea volumului de apă al acestui lac a fost rapidă și drastică. Ceea ce a mai rămas din gigantica întindere de apă se numește, astăzi, lacul Ciad. Acesta, deși e încă destul de mare, reprezintă doar o biată rămășiță din paleolacul Mega Ciad. Actualul Lac Ciad se întinde pe teritoriile statelor Ciad, Niger, Nigeria și Camerun.
În jurul anului 5000 î.Hr., lacul Mega-Ciad era cel mai mare dintre cele patru paleolacuri sahariene. Se estimează că ar fi acoperit o suprafață de 1.000.000 kilometri pătrați, fiind mai mare decât Marea Caspică de astăzi. Râul Mayo Kebbi a reprezentat legătura lacului Mega-Ciad cu râul Niger și Oceanul Atlantic.
Romanii au ajuns pe țărmurile lacului Ciad încă din primul secol al existenței imperiului lor. În timpul împăratului Augustus (27 î.e.n.-14 e.n.) lacul Ciad era, încă, o foarte întinsă apă stătătoare. Romanii au organizat două expediții de explorare a țărmurilor sale. Pe țărmurile „lacului hipopotamilor”, așa cum a fost numit lacul Ciad de către Claudius Ptolomeus, au ajuns atât Septimus Flaccus, cât și Julius Matiernus.
Autor: Tomi Tohaneanu
Surse: www.thevintagenews.com, wikipedia.org
Imagini: egyptsearchreloaded.proboards.com, www.thevintagenews.com, www.traveltourismblog.com
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Interesantă descoperire, totuși, din moment ce apa dulce mult aduce, deci construiește și construiește mult, dacă a fost de ca și cum nu ar fi fost, ce să înțeleg? secarea lui chiar a ras fără urmă tot ce se edificase, sau nu s-a mai găsit nimic deși s-a căutat? sau urmele arată că a fost un feroce ținut uitat de timp în care omul nu putea găsi un locușor fără a fi pur și simplu mâncare? că asta mi-ar lăsa a crede că animale ciudate, pe care unii pretind a le fi zărit prin Africa, ar putea să nu fie doar povești Adobe; deci?…
„Au existat vremuri în care precipitațiile erau abundente, în Sahara. Dar epoca de înflorire a acestei uriașe regiuni africane s-a încheiat cu aproximativ 5000 de ani î.e.n. Totuși, vechea albie a lacului Mega Ciad nu s-a uscat complet decât cu aproximativ 1.000 de ani în urmă.”
Ok, afirmatii/supozitii.
Va invit sa intrati pe acest site si sa ridicati nivelul marii la 400 de metri. Foarte interesant ce se obtine in Africa.
http://www.floodmap.net/
Apropo de ce se obtine: piramidele din Egipt nu sunt mai vechi de 4500 de ani (adica 2500 BC). Dealtfel, egiptologii adevarati tot asta spun.