Criza, ca viziune a speranţei…

Previziunile neo-apocaliptice (fie ele ştiinţifice sau nu) includ un risc înalt de derapaj în scenarită. Scenariile care să dezvolte monstruos predicţiile şi avertismentele, ori, dimpotrivă, care să le denunţe adevăratul sau „adevăratul” substrat.

Când vine vorba de sfidări – reale sau imaginare – cu care se confruntă lumea, se croşetează, de pildă, cu frenezie pe tema „noii ordini mondiale”, a „controlului supranaţional”, a „statului totalitar mondial”, cum îi spune autoarea rusă Olga Cetvertikova.

Temă care, aminteşte ea, a fost tratată şi de preşedintele francez Sarkozy în faţa Adunării Generale a ONU, în septembrie 2007 şi de către premierul britanic George Brown, la un G20 din februarie 2009.

Dar parcă doar ei? Au făcut-o şi o fac şi alte personalităţi influente.

Dominique Strauss-Kahn, fost director al FMI are în vedere o ”monedă mondială unică”, Jacques Attali, fostul şef al BERD, se întreabă dacă n-ar fi bine să ne gândim la un guvern mondial care să gestioneze criza, iar Henry Kissinger o spune mai pe ocolite:

„În ultimă analiză, sarcina principală este să se definească şi formuleze preocupările generale ale majorităţii ţărilor şi ale tuturor statelor mari, cu privire la criza economică, ţinându-se seama de teama colectivă de un jihad terorist.

Apoi, totul va trebui reamenajat într-o acţiune strategică. Astfel, Statele Unite şi potenţialii lor parteneri îşi vor oferi şansa unică de a transforma acest moment de criză într-o viziune a speranţei”.

Discursul despre guvernarea mondială, în felurite forme se desfăşoară într-un climat mediatic încărcat de previziuni alarmiste, generatoare de anxietate, de teamă şi de nesiguranţă.

La începutul lui 2009, directorul Organizaţiei Mondiale a Comerţului prevedea, pentru acel an, căderea sub pragul de sărăcie a 1,4 miliarde de oameni, iar directorul FMI vorbea de iminenţa crahului economic mondial, care ar putea declanşa nu numai agitaţie socială, ci şi război.

Aşadar, trebuie acţionat, dar cum ? Până la factorii de decizie ai diverselor state şi mai ales ai mai marilor lumii. îşi intră în rol experţii, consilierii, „înţelepţii”, foştii înalţi demnitari.

Rusul Gavriil Popov, preşedintele Uniunii internaţionale a economiştilor, relata în martie 2009, într-un articol din „Moskovski Komsomolet”, despre o astfel de reuniune internaţională a „experţilor”, care tocmai se ţinuse la Moscova.

Articolul făcea referinţă la un parlament mondial, la un guvern mondial, la necesitatea plasării armelor nucleare sub control internaţional, la forţe armate mondiale, la forţe de poliţie mondiale, la o Bancă (centrală) mondială şi la alte idei de acest gen.

Popov opina că „statele care nu vor accepta aceste perspective mondiale vor trebui să fie expulzate din comunitatea mondială”. Poate că unii chiar au de gând aşa ceva.

Despre guvern mondial, dar mai ales despre „guvernanţă mondială”, nu se mai vorbeşte chiar ca despre o utopie, ci ca despre o soluţie de luat – de ce nu? – în seamă.

CORNELIU VLAD

(Din volumul, „Cavalerii noilor Apocalipse. NU VĂ FIE FRICĂ!”, Editura UZP, 2020)

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină