Coloșii lui Memnon – imensele statui de pe malul Nilului care, în trecut, le-ar fi „cântat” oamenilor

Posted on 8 ianuarie 2018 by Radu Ungureanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

Coloșii lui Memnon sunt două statui masive de piatră aflate pe malul vestic al râului Nil, în apropiere de orașul modern Luxor din Egipt. Sculpturile sunt impresionante – au 18 metri înălțime și îl reprezintă pe Faraonul Amenhotep al III-lea, care a domnit în Egiptul antic cu aproximativ 3400 de ani în urmă.

Statuile gemene îl prezintă pe faraon într-o poziție așezată, cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre est, spre râu. Acestea erau de fapt poarta de intrare a templului memorial al lui Amenhotep, o construcție masivă realizată în timpul vieții faraonului, unde era venerat ca un zeu venit pe Pământ. Când a fost construit, templul era cel mai mare și mai opulent din Egipt, deși foarte puține lucruri din vechea opulență mai sunt vizibile astăzi. Inundațiile anuale ale Nilului au înghițit din temelii construcția pe care, ulterior, vechii egipteni au decis să o demoleze și să refolosească blocurile de piatră pentru alte clădiri. Singurele lucruri cruțate au fost cele două statui care astăzi nu se află într-o stare foarte bună.

Există o legendă interesantă în spatele numelui acestui monument. În anul 27 î.H., un cutremur mare a rupt colosul nordic. După ruptură, jumătatea inferioară rămasă a acestei statui a început să producă un sunet muzical ciudat, de obicei în zori, fenomen cauzat cel mai probabil de temperaturile ridicate care sfărmau bucățile de pietră rămase în interior. Totuși, grecii și romanii care au auzit sunetul au dat, tocmai de aceea, numele statuii de „Memnon”. Memnon a fost un erou al războiului troian, rege al Etiopiei, care a fost în cele din urmă ucis de Ahile. Despre Memnon se spunea că este fiul lui Eos, zeița zorilor, iar după moartea sa, se spune că mama lui vărsa lacrimi sau picături de rouă în fiecare dimineață. „Cântatul” statuilor a fost atribuit mamei sale îndoliate pentru pierderea fiul ei. Mulți vizitatori timpurii nu știau nici măcar că aceste statui reprezentau un faraon egiptean vechi.

Cea mai timpurie referire scrisă despre statuile care pot cânta o regăsim la istoricul și geograful grec Strabo, care a susținut că a auzit sunetul în timpul unei vizite în anul 20 î.en. Strabo a spus că a sunat „ca o lovitură”. Timp de mai bine de două secole, statuile care cântau au adus aici turiști inclusiv din Romaantică. Apoi, în jurul anului 199 CE, împăratul roman Septimius Severusa decis repararea statui, iar „cântecul” nu a mai fost auzit din acel moment.