Cel mai bogat sat din România are rădăcini în epoca fierului. O poveste de succes…

“Dacă vă uitați în jur, drumurile sunt bune, avem apă curentă, electricitate, gaz metan, internet pentru fiecare gospodărie”, declara profesoara de franceză de la școala comunei din Ciugud pentru ziarul voceatransilvaniei.ro.

Locuitorii celor șase sate ale comunei Ciugud beneficiază de tot confortul secolului 21 și se mândresc cu bogăția tradițiilor pe care nu le-au abandonat. Internetul este gratuit, iluminatul public este asigurat de o centrală eoliană și de panouri solare. Sătenii au asfaltat 30 de km din drumurile principale și au și 2 km de pistă de bicilclete.

Chiar și cei de la conducerea țării au remarcat nivelul de trai al acestei comune, dorind să înceapă aici o campanie de promovare a satului tradițional românesc: „premierul Dacian Cioloș vrea să dea startul renașterii satului românesc prin fermele mici, de familie” notează publicația agrointel.ro.

Comuna Ciugud  cu cele 6 sate în componență, este așezată în podișul Transilvaniei, pe culoarul Alba-Iulia –Turda– Cluj. Se învecinează la nord cu comuna Sântimbru și Berghin, la sud cu localitatea Oarda de Jos , la vest cu municipiul Alba Iulia, la est cu comuna Daia Româna. La ultimul recensamânt populația comunei se ridica la numărul de 2664 locuitori, aflăm de pe site-ul oficial al acesteia.

Urmele de viață din această comună datează din neolitic și din timpul dacilor.

“Pe teritoriul comunei Ciugud sunt semnalate urme de viață încă din neolitic, fie prin locuințe de tip bordei, fie prin unelte de piatră șlefuită, îndeosebi topoare. Cercetările arheologice au scos la iveală, cu ocazia săpăturilor din anii 1978-1987, una din cele mai mari așezări fortificate halstattiene de pe teritoriul României din prima epocă a fierului, așezată în raza satului Teleac în punctul Gruset și Harburi pe o suprafață de peste 20 ha, locuită încă din secolul XI-VII î.e.n.

Teritoriul comunei a continuat să fie locuit și în perioada Dacică. Asemenea așezări sunt dovedite arheologic la ‘Varar’ în satul Limba și Morărești din satul Hapria. Numele comunei apare de-a lungul istoriei în documente importante cum ar fi cele două scrisori trimise de către episcopul Atanasie Anghel către Împăratul Leopold.I. Conform acestora, străbunicul lui Atanasie Anghel ar fi fost un anume Truncus Popa Mojszi, sârb venit în Ardeal din Banatul stăpânit atunci de Imperiul otoman, care s-a așezat în Poiana (cea din județul Hunedoara), el și urmașii săi păstorind aici și în satele învecinate, extinzându-se apoi spre Alba Iulia, unde la 1686 viitorul Vladică își cumpăra o casă, în timp ce frații săi s-au stabilit în Ciugud.

Satul Ciugud este atestat documentar pentru prima dată în anul 1264 printr-un act al Episcopiei Catolice Oradea.

Locuitorii satelor în evul mediu erau serbii iobagi de pe domeniul Mănăstirii romano – catolice din Alba-Iulia până în anul 1852, când în marele principat al Transilvaniei era desființată serbia (iobăgia). Locuitorii acestor sate au fost martori și participanți ai unor evenimente importante în istoria României: răscoala iobagilor sași și români din 1277 împotriva episcopatului de Alba; unirea din anul 1600 sub Mihai Viteazul; Răscoala lui Horea Closca și Crișan din 1784; Revoluția din 1848 din Transilvania; Marea unire din 1 decembrie 1918 și făurirea României Mari.” (primariaciugud.ro)

Mădălina Corina Diaconu

surse: primariaciugud.ro, voceatransilvaniei.ro

foto: primariaciugud.ro

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină